"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A RUS DANIEL-IOAN /  Loc. Cluj-Napoca        Credința este rădăcina identității fiecăruia dintre noi. Prin mărturisirea adevărurilor fundamentale de credință, având conștiința că ,,Ortodoxia nu caută adevărul, ci îl deține” (Mitropolitul Filaret Voznesenski), deoarece Adevărul este Însuși Hristos, în lumina Sa, care luminează tuturor, perspectiva noastră asupra vieții, a societății și a cunoașterii devine autentică, iar rațiunea noastră este transfigurată, nu anulată, prin actul credinței.        Credința ca rădăcină a identității noastre devine actualizată prin urcarea unei scări a virtuților , cuvintele Sfântului Apostol Petru fiind edificatoare în această privință: ,,ad ăugați la credința voastră fapta bună, iar la fapta bună, cunoștința, înfrânarea, răbdarea, evlavia, iubirea frățească, dragostea’’, pentru a ne face ,,părtași dumnezeieș...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A SEFIRICA BÎRLIBA 15 ani   Trăim vremuri grăbite. Vremuri în care tinerii sunt îndemnați să alerge după tot ce strălucește, să caute fericirea în lucruri trecătoare și să uite de chemarea interioară, acea voce tainică ce nu se aude în zgomotul lumii. Dar, oricât de puternic ar fi vuietul reclamelor, al rețelelor de socializare și al tentațiilor moderne, în inimă rămâne un colț neîntinat care șoptește: „Fii mai mult decât ce vrea lumea să fii”.   Sfințenia nu mai este un cuvânt rostit des printre colegii noștri. Mulți îl privesc cu suspiciune, ca pe o povară veche, uitată printre icoane prăfuite. Și totuși, tocmai acum, când pământul pare tot mai obosit de păcate, chemarea la curăție, iubire și iertare devine mai actuală ca oricând. Tânărul de azi este chemat să fie un erou tăcut: să refuze minciuna, să aleagă adevărul, să nu-și vândă sufletul pe like-uri și aplauze de o clipă.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Marica Alexandra Ramona /  Oraș Potcoava, Sat Valea Merilor, judetul Olt Indubitabil,război găsim la fiecare pas. Fie că vorbim despre războiul cel dintre noi,fie cel dinlăuntrul nostru,fie cel nevăzut,cu vrăjmașii nevăzuți, într-o mare sau mai mică măsură toate provoacă daune sufletești. Ceea ce consider esențial este modul în care noi, oamenii,ne raportăm la acest război perpetuu, răvășitor, care atrage cu sine și mari binecuvântări, atunci când lupta este una duhovnicească, pentru o viață cu adevărat creștină. Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi,dar să nu ne mire faptul că din cauza noastră, a răului nostru adânc înrădăcinat în noi se pornește mânia lui Dumnezeu. Oamenii nu realizează cât de mult rău își pricinuiesc atunci când intervine dorința arzătoare a fiecăruia de a dobândi propria credibilitate, autoritate și dreptate.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Licu Roxana din București   Sunt momente în viață când te uiți în oglindă și nu te recunoști. Nu pentru că te-ai schimbat, ci pentru că cineva ți-a împrumutat chipul cu o formă care nu te mai reprezintă. Eu am trăit acele momente — nu într-o pustietate, ci în brațele celui care spunea că mă iubește. Într-o relație care a ars nu doar pielea, ci și sensul cuvintelor, am început să mă destram, încet. Femeia care eram se micșora zilnic, ca o frunză uscată într-un pahar cu apă. Și totuși, în acel proces de dezgolire, ceva din mine a refuzat să moară. Nu a fost instinct. Nu a fost orgoliu. A fost credință. Nu cea formală, nu ritualul de duminică, nu frica de o judecată divină. Ci credința vie — ca o rădăcină ascunsă adânc sub cenușa unei iubiri toxice. O credință care mi-a șoptit, când toate celelalte voci tăceau: „Tu nu ești ce ți s-a făcut.”

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A SEFIRICA BÎRLIBA 15 ani    Era Ajunul Crăciunului când am înțeles ce înseamnă o inimă aprinsă de iubire. Ningea încet, iar eu stăteam lipită de geam, privindu-mi tatăl cum așeza lemnele în  sobă. Mirosul cozonacului, clinchetul de colinde și icoana Maicii Domnului luminată de o  lumânare mică — toate m-au făcut să simt că atunci, chiar acolo, Hristos Se naște și  pentru mine.   În noaptea aceea, mama a deschis ușa unor vecini bătrâni, singuri, și i-a poftit la masa  noastră. Niciodată nu am văzut lumina din ochii lor. S-au rugat cu noi, au zâmbit și au spus  colinde șoptit. În Ajunul acela am înțeles că darurile nu sunt jucării sub brad, ci brațele care se deschid  când altul tremură. De atunci, Crăciunul meu e chipul acelor oameni, încă viu,

  Gabriel MOLDOVAN / Sibiu, SB     Text 1 – Tema: „O zi din viața unui om credincios” E sâmbătă dimineață. Lumina se strecoară anevoie printre crengile goale și perdelele pătate de vreme ale blocului cenușiu de pe Aleea Arțarilor. Orașul doarme într-o oboseală ciudată, ca și cum ar fi uitat să mai viseze. Singurul lucru care anunță că ziua a început este scârțâitul liftului, acel sunet cunoscut, de parcă și mecanismul lui oftează. Eu și tanti Maria locuim pe același palier. Ne trezim cam la aceeași oră. Eu — ca să scap mai repede de zi, ea — ca să o sfințească. De ani buni, își face biserică în garsoniera de la etajul 4. E o cameră mică, cu perete de rigips, dar cu o pace care nu încape în niciun spațiu. Are o candelă aprinsă cu ulei de floarea-soarelui, o icoană cu Sfântul Nectarie deasupra patului, și o Evanghelie veche așezată cu grijă pe o măsuță cu față de masă croșetată.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Stoica Anamaria-Andreea   Când am intrat pentru prima dată în curtea mănăstirii, sufletul meu era un câmp ars după furtună. Purteam în mine o tăcere grea, amestecată cu o neliniște care mă încolțea de luni întregi. Am intrat sfios, ținând strâns în palmă o lumânare pe jumătate topită, ca o inimă frântă. Am vrut să aprind lumânarea și să plec imediat, să nu mă observe nimeni. Credeam că tăcerea mănăstirii mă va acoperi, că îmi voi lăsa gândurile acolo, lipite de peretele rece al bisericii. Însă, în pridvor, un bătrân duhovnic m-a întâmpinat cu ochii lui adânci, luminoși, ca o apă liniștită în care ți se vede sufletul. — De ce ți-e frică? m-a întrebat el, cu glas încet, aproape o șoaptă.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Cotos  Steliana-Maria /  Localitatea: Falcău -  Județul: Suceava Îmi doresc să nu mai fiu ceea ce am fost ieri, dar să adaug la cele aflate deja. Gândurile fug, fără să le aștern pe hârtie, neluând pixul în mână de ciuda faptului că am uitat, poate, cele mai prețioase realizări, pierd multe cugetări. Aș vrea ca în liniștea lumii, să-L pot afla pe Dumnezeu cât mai profund, să pot să am încrederea că El are lucrurile sub control, totul fiind după planul Său. Când privesc în gol, să pot să-L văd în fața mea cu Brațele deschise și cu Zâmbetul din care se poate citi mândria. Și totuși, în acele clipe ale sfârșitului, se poate vedea cel mai limpede păcatul, învârtoșarea inimii, și îndeletnicirea noastră. În bucurie, prea rar apare acest adevăr. Odată, când chiar îmi doream să-L simt lângă mine, să simt că El trăiește, nu eu, închizând ochii, am putut vedea o bucățică de rai. Lumina nu put...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Ospățul umbrelor Licu Roxana / București   Când l-am cunoscut, purta întunericul cu aceeași naturalețe pe care alții o poartă întru- un pulover vechi, preferat. Nu se scuza pentru el. Nu-l ascundea. Din contră — îl servea în fiecare gest, ca pe o băutură tare. Mi-a cerut o cafea. Atât. Nicio întrebare, nicio introducere. Doar: „O cafea.” Am turnat-o încet, cu grijă să nu se verse din mine. Pe farfurie, fără să știe, i-am pus prima mea teamă, tăiată fin, cât o felie de zâmbet fals. A sorbit-o zâmbind, de parcă gustase adevărul. — Ai pus suflet în ea?, m-a întrebat. — N-am mai avut zahăr, am răspuns. Și așa a început totul.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Danu Florentina / Brașov   Trăiesc între notificări și rugăciuni șoptite în metrou, între ceasul care aleargă și sufletul care vrea să stea. Credința mea nu mai poartă veșminte grele, ci pași tăcuți prin zile agitate, o privire spre cer când nimeni nu se uită. Nu mai aprind lumânări, ci aprind speranțe în oameni obosiți, în mine... Dumnezeu nu mai e doar în biserică, e în mesajul trimis fără răspuns, în răbdarea cu care ascult, în tăcerea care nu judecă.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Micu Maria / Loc. Constanța, jud. Constanța  Doamne, ce îmi ceri Tu mie? Să tot iert, greșeli o mie Și-altă mie de păcate. Doamne, eu le iert pe toate! Câți în lume mi-au greșit Vreau să iert, c-altfel cumplit Este gândul plin de ură, Fără pace sau măsură În cuvinte sau în fapte. Așadar, le iert pe toate. Nu vreau să mai duc povară De mâhniri. Tare-i amară Inima de fiere plină!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Balan Tiberiu Ionuț / Municipiul Iași, Județul Iași   Sînt vinovat pînă la sînge, Doamne! Cînd Tu m-ai căutat, Te-am izgonit, Iar azi îmi port păcatu-n loc de carne Și răni fierbinți îmi trec acum prin palme Rugîndu-mă de lanțul ruginit Să-mi amintească cît nu Te-am iubit. Și-n noaptea morților fără sfîrșit Mă rog să Te găsesc la mine-n oase, Să Te invit în suflet ca-ntr-o casă, Să știu că-n noaptea asta ai venit Și m-ai iertat de carnea mea ce proastă Care Te-a blestemat și izgonit. Sînt vinovat pînă la sînge, Doamne! Dar iartă-mi pumnul ridicat nervos. Acum, în fața Ta, mă plec sfios. În noaptea Morții care nu mai doarme. Tu liniștește-mi pieptul sfîșiat Căci știu că Te-am rănit. Sînt vinovat!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Panait Aurelia Localitatea Vîlcănești, jud. Prahova Nu te-am uitat cu toții, poate unii, Dar ei nu știu ce-ai fost și cine ești: Ești farmec sfânt și forța națiunii, Câmpia Libertății românești.   Din fluier de cireș, lângă gorun, Cu dor și jale astăzi ne doinești  Și tot încerci în graiul cel străbun Trezirea conștiinței românești: “ — No, gata, hai să mai luptăm o dată Ca jertfa-mi să nu fie în zadar! Eroi să fiți acum, ca niciodată Să nu cunoașteți plânsul cel amar! Deschideți ochii și veniți la mine! Eu sunt și astăzi Craiul munților. Nu vă-nchinați la porțile străine, Slujiți cu dragoste sub tricolor!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Geta Lipovanciuc ,  mun. Chișinău, Republica Moldova, Pe când lumea-n beznă zace, împărțind din vise lunii, Fiul Tatălui se-nchină Înălțimii, n-având somn, Și-l întreabă: „Cum de oare întâmplatu-s-a, că unii Nu-mbrăcat-au haina sorții, poleită-n cer de Domn? – De ce m-ai ales pe mine, Tată-al neamului ce vinde Pe arginți suflarea sacră (însuși lui să-i fie cald), Să-mi pecetluiești în brațu-mi, stors în cuie suferinde, Grea putere și credință, dar în flegmă să mă scald? De ce m-ai ales, în ieslea dintr-o peșteră săracă, Când păstori de inimi calde privegheat-au plâns de stea, Să vin prunc fără prihană, văzând cer cum se apleacă Și cum mâna-Ți Preacurată sub  nor gros mă-adăpostea? De ce m-ai ales, pe Irod să-l simt chiar în noaptea sfântă Cum petrece, când Măicuța-mi deschidea-ncuiate porți, Să văd heruvimii bolții cum în zbucium se frământă, Cum răstoarnă peste fruntea-mi cast alai de-...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Licu Roxana – Bucuresti  Pe drumul Golgotei nu cresc buruieni. Le e teamă să pună umbră pe ce a fost lumină. Acolo, pietrele nu-s simple pietre. Sunt rămășițe de gânduri călcate de pași prea grei, și uneori, dacă te apleci destul de jos, auzi un oftat rămas agățat de marginea unei spini. Poate al tău. Poate al altcuiva care n-a mai avut timp să-l ia înapoi. Am mers. Nu știam de ce, dar ceva în mine voia să urce. Nu după răspunsuri. Ci după tăcerea care le conține pe toate. Pe margine, am văzut un om. Stătea cu capul plecat. Ținea în palme o cruce mică, făcută din două scobitori. O lipise cu firimituri de lacrimă. Ce faci? 

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Eugenia Antonesi din com Păltinoasa,sat Capu-Codrului,jud.Suceava,    Pe drumul Golgotei, pe munte-n sus  ,  Venit-a ca să pătimească iar Iisus,   Cu trupul gol și frunte-nsângerată ,  El duce-n spate-acum cruce de piatră.      În urmă ,Maica, pletele își frânge ,   Să șteargă-n țărnă petele de sânge,   Să șteargă urma fiecărui pas,   Atâta doar, Măicuței, i-a rămas.      Adună-n poală lance, piatră, cui,   Ce-au întinat albeala cărnii lui,   Să le depună ca pe veșnice odoare   Mulțimii-nfometate, la picioare.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Nigel Ștefan Slobozia, Jud. Ialomița  Masa este e pregătită De demult, dar unde oare, Sunt acei chemați la nunta? Mirele așteaptă aleasa, În pridvoare. Cheamă astăzi împăratul, La ospățul din poveste, Unii își încearcă boii, Alții sunt plecați de acasă, Scuză este. A chemat din nou stăpânul, De la garduri, de pe drum,  Vin săracii, câte unul, În odaia pregătită, Din ajun.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Gabriel Nan   Localitatea: Cărbunești Județul: Prahova    Inima mea a uitat să mai cânte, caută umbrele și piatra. Văzduhul înorat mi-e frate și sens. Mușcătura de șacal mi-e mană în pustiu. Am părăsit Ierusalimul cu Golgota lui ce mă arde. Eram așa de sigur că El e acela... Speranța ne înflacăra, oamenii se vindecau, cuvântul lui ne spăla inima... Doamne cât l-am iubit! Ierusalimul și-a pierdut sensul, lumina și speranța. Ne-a rămas teascul fără must. Golgota se ține după mine! Caut un loc pârjolit de uitare să m-ascund! Un loc fără oraș, fără câmp, fără glas, caut un loc al sfâșierii de haină, un loc fără mine caut! De mine fug... de tot ce-am sperat... De El fug... și totuși… cât l-am iubit! Caut capătul durerii să-l beau, să-i simt până și urma!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A SANJA TIBERIAN, sat Barai, com. Caianu, judet Cluj,    Doar o umbră printre stele,  Doar un fir de fum,  Îmbrăcat în lacrimi grele  Rătăceam pe drum  Nimeni nu privea la mine,  Nu-i păsa nicicui  De mi-e rău ori de mi-e bine  Și-s a nimănui  Am fost gol și-n închisoare  Și flămând am fost  Și în lumea asta mare  Nu-mi găseam un rost 

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A   Fr. Nicu Fasole Cutremurat, Iisuse Doamne, mă prăbuşesc sub Crucea Ta Din vuietul mulţimii unde-i, doar râs, blestem şi vorbă rea, De unde nimeni nu Te-ascultă, şi unde nimeni nu Te vrea Eu, cad temut şi-ntreb cu lacrimi...nu-i oare şi din vina mea? E plin pământul azi de ură, Sodoma-i iarăşi printre noi Când vrei să spui cuiva de Jertfă, aruncă-n tine cu noroi, Creştini cu nume-i plină lumea, păgâni cu viaţa, tot aşa Şi mă-nfior aici cu lacrimi...nu-i oare şi din vina mea?

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Maria Dobrescu  / Bucureşti  îmbrăcate cu ziua de duminică  bătrânele merg la liturghie încet,  îndoite ca o virgulă cu baston,    se sfinţesc în rugăciune  devin ele însele icoane  la care lumânările se-nchină  pulsând din flăcările mici  în ritmul versetelor sacre din „Tatăl nostru”...    se-ntorc acasă ca nişte biserici umblătoare   cu îngerii pe umerii lor aplecaţi spre pământ umbrele merg fără grabă în urma paşilor    dublându-le sufletul şi trupul   praful de pe drum le face reverenţe  câinii au tăcut dintr-o poruncă divină  să nu le sfărâme taina absolută  a spovedaniei  şi dialogului cu Dumnezeu 

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Mihai Brașoveanu, Galati, Jud Galati   Pe buze voi avea mii de mărgăritare, Când voi săpa adâncuri tenebroase, Că luminând, voi cere pentru ei iertare, Alunecând în sus, eliberat de cele joase.   De m-ar strivi sub munte de minciuni, Cercând ca să-mi ucidă duhul cu păcat, Că basme sunt în Evanghelii, nu minuni, Atâta doar le-oi spune … Hristos a înviat!   Din iad de-ar curge limbă de văpaie, Prin zelul lor, ca să aprindă rug de vină, Viclean, tot n-ar putea ca să înmoaie, Tăria Lui și dorul meu după Lumină.