Mențiune specială - Proză: Lumina din Ajun
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”
– EDIȚIA A VII-A
SEFIRICA
BÎRLIBA 15 ani
Era Ajunul Crăciunului când am înțeles
ce înseamnă o inimă aprinsă de iubire.
Ningea încet, iar eu stăteam lipită de geam, privindu-mi tatăl cum așeza lemnele în sobă.
Mirosul cozonacului, clinchetul de colinde și icoana Maicii Domnului luminată de o lumânare mică — toate m-au făcut să simt că atunci, chiar acolo, Hristos Se naște și pentru mine.
În noaptea aceea, mama a deschis ușa unor vecini bătrâni, singuri, și i-a poftit la masa noastră.
Niciodată nu am văzut lumina din ochii lor. S-au rugat cu noi, au zâmbit și au spus colinde șoptit.
În Ajunul acela am înțeles că darurile nu sunt jucării sub brad, ci brațele care se deschid când altul tremură.
De atunci, Crăciunul meu e chipul acelor
oameni, încă viu,
Comentarii
Trimiteți un comentariu