Premiul II - eseu: Supraviețuitor în lumea războaielor

 

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ” 

– EDIȚIA A VII-A

Marica Alexandra Ramona / Oraș Potcoava, Sat Valea Merilor, judetul Olt

Indubitabil,război găsim la fiecare pas. Fie că vorbim despre războiul cel dintre noi,fie cel dinlăuntrul nostru,fie cel nevăzut,cu vrăjmașii nevăzuți, într-o mare sau mai mică măsură toate provoacă daune sufletești. Ceea ce consider esențial este modul în care noi, oamenii,ne raportăm la acest război perpetuu, răvășitor, care atrage cu sine și mari binecuvântări, atunci când lupta este una duhovnicească, pentru o viață cu adevărat creștină. Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o va urgisi,dar să nu ne mire faptul că din cauza noastră, a răului nostru adânc înrădăcinat în noi se pornește mânia lui Dumnezeu. Oamenii nu realizează cât de mult rău își pricinuiesc atunci când intervine dorința arzătoare a fiecăruia de a dobândi propria credibilitate, autoritate și dreptate.

Atunci conflictul devine unul interior și se poate ajunge ușor la dezechilibre emoționale, răni ce cu greu se vindecă. Este aceeași poveste a unei tinere care ducea o viață liniștită, căutând mereu pacea și armonia cu toți, până când vrăjmașul nevăzut, Răul, nesuportând aceasta, el însuși se revoltă și începu să strice bunul mers al lucrurilor, căutând cu orice ocazie să bage zâzanie între ea și ceilalți oameni dragi ai ei.În chip necunoscut, își face apariția în sufletul ei deznădejdea, chiar mai mult ajunge să nu îi mai vadă cu ochi buni, să îi judece la orice faptă minoră, să i se schimbe starea naturală a sufletului. Înlăuntrul meu, căci despre mine este vorba, s-au dat lupte puternice,încercând să-mi păstrez blândețea,puritatea,sfințenia. Să nu uităm că Binele întotdeauna triumfă, mai ales dacă suntem plini de cele trei mari virtuți și anume de credință,iubire neschimbată și nădejde.

Din păcate,nu se mai pune preț pe câștigarea vieții veșnice,pe mântuirea,salvarea sufletului,ci pe această continuă luptă pentru putere. S-a ajuns până la a ne mânia împotriva celorlalți, a fi împotriva semenilor, ci nu împreună împotriva problemelor. Fraților,blândețea, smerenia sunt armele cu care putem cuceri lumea, putem învinge orice obstacol. Ceea ce ne rămâne este să rămânem viteji,dar și treji, să priveghem mereu asupra a ceea ce spunem, gândim sau facem și să ținem post de fapte rele, de conflicte,de dezlănțuirile primejdioase ale inimii învârtoșate, de războiul cel dintre noi. Există în lume crize sufletești, existențiale, crize mintale, cât și familiale. Cel mai trist lucru este atunci când ne confruntăm cu o criză familială, căreia nu îi putem face față, atunci când casnicii noștri devin dușmanii noștri, când ceilalți au așteptări mai mari decât ceea ce putem noi să facem.

Să fiu fericită, să mă regăsesc este într-adevăr dificil. Pentru a mă transforma, a deveni un om mai bun trebuie să depun eforturi. Să învăț să îmi cultiv optimismul și să privesc cu speranță spre viitor și să mă bucur de micile progrese și reușite. Să nu îmi mai concentrez atenția asupra întrebărilor existențiale și să fug din calea certitudinilor, pentru că oricât mi-aș dori să schimb comportamente și caractere respingătoare de care uneori sunt profund atinsă nu reușesc decât să îmi provoc amăgire. Suferința mea este mare atât timp cât o las să fie așa. 

Crucea pe care o am de purtat este grea numai dacă eu o privesc așa. Mă lupt cu mine însămi, dar pentru ce și de ce să îmi devină ceilalți dușmani, sau, mai rău, să devin chiar eu propriul meu inamic? Devin propriul inamic atunci când îmi lipsește încrederea în mine, când îmi fac procese de conștiință și mă gândesc ce ar putea crede lumea despre mine.