"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   „Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la El şi vom face locaş la El. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.“ (Ioan, c. 14,v. 23-24) Da, adevărata ascultate își are rădăcinile în iubire, căci pe cine iubești asculți. Acolo unde este iubire, este și ascultare, este și respect, căci omul ascultă de ceea ce iubește. Omul bun ascultă glasul înțelepciunii, omul vicios ascultă de patimile sale ce pot fi nenumărate, de iubirea de avuții pământești și pieritoare, de aburii alcoolului, de plăcerile trupului, de poftele pântecelui, de spinii urii sau invidiei etc. Poporul evreu în pustie nu a ascultat de glasul Tatălui Ceresc ce le-a vorbit prin profetul Moise și s-au închinat unui alt dumnezeu, unul făcut de mâini omenești, un vițel ce strălucea doar p

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   În iarna anului acesta, într-o duminică dimineață, părintele paroh al satului avu un gând: știind că mulți copii de la școală urmează să fie în vacanță, s-a gândit să îi strângă pentru a le mai vorbi învățături din Biblie.   „Prea puțin pot să înțeleagă copiii ceea ce le spun la credincioșii mei în predică - gândea părintele -, le voi vorbi mai pe înțelesul lor dacă ajută Domnul și părinții îi vor aduce la această întâlnire.”   După terminarea Sfintei Liturghii, părintele a anunțat pe toți despre ceea ce are de gând să facă.   Foarte bucuroși au fost părinții, văzând că părintele dorește să se mai apropie de copii, gândind că îi mai ia cu ochii din telefon și-i va mai mustra pentru aceasta.   Părintele era un om al rugăciunii. Știa că nu poate omul să facă nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, se ruga mult, mult. Nu spunea multe cuvinte în predică. De fapt, el nici nu predica. Ci, cu pr

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Nu se putea să nu-l preferi, dintr-un grup de copii, să vrei să-l mângâi.   Tu, ca tu, dar căţeluşa, când îl căpăta după poartă, îl lingea, bucăţică cu bucăţică, răsplătindu-l pentru faptul că el nu se ferea de ea. O lua de după gât şi se răsturna într-o parte, pe iarba moale, din curte, lăsând-o să-l guste parcă, nu doar să-l iubească…   Ce făcea câinele când pleca copilul? Era jale. Era disperare. Alerga, de la o poartă la alta, lătra într-alt fel, a chemare, alergând în galop, la toate porţile, să nu plece. Să mai rămână… Parcă te ruga pe tine să-l ajuţi…   Şi câinii simt. Şi copilul simte. Şi toţi din jur… Şi bune, dar şi… rele. Nu întotdeauna, grozave!   Cum se făcea că nu era situaţie sau ambuscadă în pauze sau pe drum sau în curtea casei, ca el să nu fie prezent.   Le percepea ca glume. Se antrena însă prea uşor… Câte geamuri au rămas nesparte prin şcoală sau pe oriunde…?   Câte lacrimi nu i-au

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 ‒ Dumnezeu este… Dumnezeu este… bolborosea în voia sa fetiţa, trăgând cu mâna dreaptă a joacă de vârfurile degetelor de la stânga. Lua seama la un vitraliu rubiniu, prin care vremea şi vânturile tăioase, adevărate diamante, desăvârşiseră o bortă ce lăsa un mănunchi de suliţe aurii, cu vârfurile însângerate, să se furişeze înlăuntrul locaşului... părându-i copilei scame din odăjdiile preotului ascuns acum în altar. Era în biserică alături de mamă-sa, care slovenea laolaltă cu ceilalţi  rugăciunea momentului. O privi îndelung şi se hotărî s-o întrebe, că nu mai putea de nerăbdare: ‒ Dumnezeu este roşu, mamă?! Dar  mama nu-i răspunse... Oare de ce?!  îi alergă prin minte nedumerirea, bătându-se în aceeaşi clipă cu palmele peste urechi, de parc-ar fi vrut să afle de-s în regulă sau nu. Copila era prea cufundată în gândul său, ca să fi băgat de seamă preajma, deodată bântuită, luată pe sus de mare v

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   „Cine este Iubirea”? o întrebare care m-a inițiat pe parcursul vieții mele în spectacolul numit viață.   Uneori, ea, Iubirea mi-a mișcat inima umplând șanțurile ei pline de egoism și orgoliu cu lumină vibraționala vie, dumnezeiască, de necontestat. De la iubirea inocentă și simplă a unui suflet de copil am trecut la iubirea tumultoasă a unui puber și adolescent și târziu iubirea matură a luat forma a ceea ce sunt. Intre timp trecerea unor oameni dragi din viața mea, mult prea devreme mi-a aruncat în față un capăt de drum, o ultimă suflare cu senzația unei răceli și unui zid care înghițea nimicul și tot ce este în spatele lui. Doar trecând prin moartea unei persoane dragi, bunicul meu, am înțeles că ea, Iubirea este scânteia divină care mă construiește, este ADN-ul întregului periplu al unei dezvoltări spirituale cum este acum la modă. Și deși bunicul meu a murit și de atunci au „plecat” și alte sufl

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   Așa cum noi mai obișnuim să ducem daruri unui prieten la ziua lui de naștere, în cer s-a pus problema între îngeri să dăruiască Mântuitorului un dar mai special. Și s-au sfătuit cu toții că ar trebui să fie ceva de pe pământ, de vreme ce Pruncul Hristos S-a Întrupat pentru mântuirea neamului omenesc. Și cum îngerii slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, s-au hotărât să caute cea mai  mai frumoasă colindă de pe pământ... Au întrebat pe Maica Domnului cum să o găsească și au hotărât să trimită în căutarea ei pe îngerul cel mai priceput în muzică. S-a dus și a început să viziteze cei mai renumiți compozitori, muzicieni, profesori de muzică, teoreticieni, dar niciunul dintre ei nu au putut reda cea mai frumoasă colindă, care să îmbine atât de armonios textul cu melodia... În noaptea în care răsuna văzduhul de colinde, colinda și îngerul fiecare fereastră alături de colindători, nădăjduind că o va găsi până la

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023          Traian Dorz s-a născut la data de 25 decembrie 1914 și a decedat la data de 20 iunie 1989, la vârsta de 74 de ani.          El ne-a povestit mai multe etape ale vieții sale încă din perioada copilăriei. Din nefericire, acesta nu a avut parte de multă iubire din partea părinților, iar pe tatăl său l-a cunoscut abia la vârsta de cinci ani.         Traian Dorz ne-a spus într-o frază: „ Niciodată în copilăria mea n-am cunoscut iubirea, dar am cunoscut întotdeauna asprimea și pedeapsa”.           El ne-a mai povestit și despre anii de școală, despre cum Dumnezeu l-a scăpat în mod miraculos de la moarte.        De asemenea, el își amintește de munca grea din gospodăria familiei, pe câmp sau cu vitele, experiențe pe care le vedeca fiind folositoare în pregătirea lui pentru greutățile ce le va suferi în închisoare, unde va ajunge să își apere credința în Dumnezeu chiar cu prețul vieții. Autor:  Dronca

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   Îndemnați de cuvintele Sfintei Evanghelii, credincioșii au convingerea deplină că răsplata pentru acțiunile lor bine intenționate, dar și răspunsul pentru lipsa de atitudine creștină se află sub semnul providenței divine. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că cine mărturisește în fața oamenilor realitatea creștină nu va fi trecut cu vederea în fața lui Dumnezeu [1] , în timp ce Sfântul Apostol Pavel nu își dorește laudă decât în virtutea jertfei [2] - pasaje scripturistice care evidențiază îndatorirea noastră de a ne responsabiliza și de a conștientiza potențialul pe care fiecare membru din Biserica luptătoare îl are în diseminarea învățăturilor creștine, a valorilor autentice și a mărturisirii propriei credințe în rândul semenilor noștri. Îndreptându-ne atenția asupra acestor cuvinte, trebuie să admitem că Oastea Domnului a promovat, în acești 100 de ani de luptă duhovnicească devotată, su

            CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   Cenușiu. Aceasta era culoarea neamului după ce marele război secerase totul în cale. Nicio rază de lumină nu se mai zărea la orizont. Cenușiu și roșu aprins. Prea se îmbibase pământul de sânge. Țara era pustiită de război. Era pustiit și sufletul românului. Oameni dragi și locuri sfinte au fost secerate în luptă. Familiile au fost destrămate în fuga nebună a morții, în setea ei de măcel. Oriunde îți aruncai privirea era durere. Și chiar dacă timpul trecuse pe aici, alinând rănile încă sângerânde, n-a reușit să stingă amărăciunea și să aprindă flacăra nădejdii. Iar omul, zdrobit de tot, hoinărea prin colțuri de lume, fără să se mai regăsească. Aruncat în patimi și-n noroi, nu mai căuta frumosul, nu mai știa cine este. Pierduse chiar legătura cu Creatorul său, căutându-și alinul în alcool, într-o viață stricată, în înjurături și-n nepăsare. A uitat că era creștin, și-a uitat rădăcinile, a uit

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   În ceas târziu de noapte când liniştea coboară Când cerul plin de stele mi-e leagăn de culori, Te-aştept, Iisuse, Dulce a nu ştiu cât-a oară Să vii aici în taină, la mine să cobori.   Trimite peste mine, din Duhul Tău putere Înţelepciune sfântă în ceea ce gândesc, Şi har ceresc revarsă, şi dulce mângâiere Desprinde-mă o clipă, de tot ce-i pământesc!   Şi-atunci, când iau condeiul s-aştern pe foaia albă Vreau, doar a Ta frumseţe în versul meu s-adun, Iar mâine... el să zboare şi ca pe-o floare dalbă La cât mai multe inimi cu drag aş vrea să-l pun.   Prin el, să duc iubire, tărie şi putere În fiecare casă, la orice muritor, Să vadă-n el, pe Tine, Cerească Mângâiere Să simtă-n el mireasmă, de pace, şi de dor.   Să storc cu bucurie o lacrimă fierbinte Din inima de piatră, din sufletul uscat, Să leg cu el o rană, să mângâi un părinte Să-ntorc n-apoi acasă pe fiul ce-a plecat!   Şi-atunci când îmi vei cere t

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Tu știi, Doamne, că mă descalț de gânduri și de griji, ca să urc un Sinai sau un Tabor, spre Tine. Am plecat cu cinci pâini și doi pești și cu nădejdea că nu se vor termina. Dar, iată, că da! Credința mea puțină nu a înmulțit hrana și acum sunt lipsit de puteri. Mai am mult până în vârful muntelui. Și el se înalță. Crește peste sufletul meu, peste timpul puțin, care mi-a rămas. Pașii mărunți îmi dau răgazul să ascult vântul, ca pe o liturghie; să-mi aplec genunchiul pe piatră. Sub îngenuncherea mea crește iarbă, ca mușchiul proaspăt ce rămâne și-n iarnă. Iarba aceasta nu are anotimp. Timpul se înalță, și el, ca muntele. Cred că voi îmbătrâni, până la capătul drumului. Poate va dura patruzeci de ani şi nu se zăreşte niciun nor care să mă apere de arşita zilei, niciun stâlp de foc – să-mi lumineze noaptea. Unde mi-e credinţa? Și toiagul bătrâneților mele a obosit. Dar din el cresc lăstari. De aceea, știu

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Mi-am dorit să fiu mare-n ochii lumii și m-am trezit târându-mi sufletul lipit de lucruri trecătoare, prin birouri, peste covoare persane, prin bălți de batjocură și cuvinte lingușitoare, prin celula singurătății mele, tapetată cu valute internaționale...   De aceea, caut un dud!   Unul mic, crescut anapoda, să mă pot urca-n el în genunchi, dar suficient de puternic ca să-mi suporte rușinea –   și suficient de mare, ca urcând pe el, să pot privi dincolo de pădurea de coate și picioare, dincolo de sufletele goale și de existența-mi dezgustătoare.   Caut un dud cât o scară – pe care Viața coboară. Autor:  ESZTER JÁRFÁS-FEHÉR / HĂRȚĂU, jud. Mureș  

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Eram şofer calificat, La un depozit angajat; De-acolo transportam la Mall Diverse mărfuri şi-alcool.   La terminarea de program, Spre casă-aproape că zburam, Unde mă aşteptau în prag Soaţa şi fi’ca mea, cu drag.   Însă în timp, s-a întâmplat Că de băut m-am apucat, La ele nu mai ajungeam Decât târziu, când beat eram.   Dar şi atunci, copila mea, Din somn trezită, îmi zâmbea; Nevasta-mi dulce, drăgăstoasă, Doar bunătăţi punea pe masă.   Eu, cu mintea tulburată De licoarea-nghiorghitată, Le priveam nervos, cu ură, Nu vedeam iubirea pură.   Dar într-o zi, fiind la bar, Golind pahar după pahar, Când uşa mare s-a deschis, Văzui copila-mi ca prin vis…   Printre beţivi şi sticle pline, Venea timidă înspre mine. Îmbujorată, îmi şopteşte: „Să ştii că mami te iubeşte!   E tristă şi îngândurată, Când eşti plecat, e-ngrijorată, Mâhnită-i pentru viaţa ta. Tăticule, vino la ea!”   Văzând cât de frumos vorbeşte Şi c

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Ce tainic se răsfrânge, Iisuse dinspre Tine, Lumina din Genune şi până-n Infinit, Şi începând din moarte şi până-n Înviere Răsari Tu Soare Unic, Etern, nebiruit !   Ce minunată-i Doamne, Iubirea dinspre Tine, Ce-o dai cu prisosinţă oricărui nou venit, Cu braţe largi ca Cerul ce Te-a primit pe Tine Şi cu tâlharul- frate, iertat şi mântuit.   Ce necuprinsă-i Doamne, Fiinţa Ta Divină Ce umple Universul şi-ncape într-un spic, Că-n Marea-Ţi bogăţie, din Mâna Ta cea plină Tu saturi lumea-ntreagă şi insul cel mai mic. Autor: Simona Dalban

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Când îți moare mama e atât de greu, moare-o mare parte din sufletul tău. Moare așteptarea de-a o-mbățișa, nimeni pe-astă lume nu-i ca mama ta! Mama-ți dă putere când ești necăjit, suferă cu tine când ești neîmplinit, când greșești te iartă, te iartă mereu așa cum o face numai Dumnezeu! Cât e mama-n viața și-i foarte bătrână mângâi-o, spune-i c-o iubești, că-i bună. Știu că e zbârcită,   tristă, capricioasă, mama   ta și moartă va fi tot frumoasă! Când o fi să plece, sus în cer, la Domnul o să plângi ca mine, când nu vine somnul. Aprinde lumânarea, spune-o rugăciune pune un pomelnic, cu-a ei dulce nume. Și din când în când, cu multă iubire cu vecini și-un preot fă-i o pomenire. Strigată pe nume la Sfânta Liturghie când se coace poama, poate c-o să vie să culeagă via, să strângă livada, poate o să vină cu dânsa și tata, Maria, Profira, Mircea, Constantin, să bem împreună o cană cu vin. Nu îi vinde casa,

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Când furtunile ne-ncearcă Și ne pierdem cumpătul, Când pe val e-a vieții barcă Și ne plânge sufletul... Dumnezeu deasupra, tace, Dar ne ține strâns de mână Și ca-ntotdeauna face, Minunea fără să spună.   Când suntem lipsiți de viață Și zâmbetul ne lipsește Când avem gânduri în ceață Și-un necaz ne urmărește... Dumnezeu este prezent Și mereu trimite-un semn, Omule, fii conștient, În fața Lui să fii demn.   Când sufletu-ți este greu De tristeți apăsătoare, Când în jur vezi numai rău Și când lacrima te doare... Dumnezeu este cu tine, Când ești treaz și când visezi Să-l cinstești cum se cuvine, Doar prin fapte poți să-l vezi.   Când mâhnit te simți, sau plângi Și când vrei să uiți de toate, Când în suflet multe strângi Cine crezi că ți-e aproape? Când în ochi ploi se adună Și simți cugetul prea greu EL te scapă de furtună Ești în grija Lui mereu. Autor:  Iuliana Cozma, din   Limassol-Cipru

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Într-un suflet frumos Dumnezeu își șoptește Pacea pe aripi de îngeri.   Într-un zâmbet senin și Dumnezeu rămâne o clipă să respire curată liniște.   Într-un om înflorit de smerenie până și Dumnezeu prinde rădăcini de Lumină.   Într-un ulcior trăit cu blândețe Dumnezeu își lasă ploile însetate să bea curcubeu.   Într-o clipă născută din iubire chiar și Dumnezeu își ține respirația să nu obosească Timpul.   Într-o minune de om, Doamne, Tu aduci în lume nemărginit de tainic prin cer nou un trup asemeni Ție! Autor: Aurelius Belei , din Brăila, județul Brăila

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Îmbrăcat în negru și alb aștept un tren, cuvintele ies din mine și se îndepărtează ca niște oameni pe care i-am cunoscut întâmplător.   Scot din portofel o imagine alb negru reprezintă trecul, care mă ține în brațe, strig să-mi dea drumul că sunt mare. Nici nu îmi dau seama când inima se taie într-un ciob de oglindă. Imediat o bandajez să nu curgă tot Dumnezeul din mine.   Singurătatea nu-și mai aduce aminte de mine,  am hrănit-o, cândva, acum se repede la mine ca o cățea care nu mai are cu ce să-și crească puii.   Îi spun trecerii că tăcerea este rodul iubirii noastre, timpul dă din umeri ca un judecător imparțial.   Păsările de pradă intră în mine camuflate în cuvinte de dragoste. Mă ridic și invit toată lumea la masă.   Sufletul mi-e plin ca un restaurant pentru nevoiași, îmbrăcat în alb și negru, ca un șef de sală, zâmbesc celor care intră și ies. Autor:  Celestin Antal , din Bacău