Premiul II / Eseu: Oastea Domnului – 100 de ani de luptă duhovnicească

 



Îndemnați de cuvintele Sfintei Evanghelii, credincioșii au convingerea deplină că răsplata pentru acțiunile lor bine intenționate, dar și răspunsul pentru lipsa de atitudine creștină se află sub semnul providenței divine. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne asigură că cine mărturisește în fața oamenilor realitatea creștină nu va fi trecut cu vederea în fața lui Dumnezeu[1], în timp ce Sfântul Apostol Pavel nu își dorește laudă decât în virtutea jertfei[2] - pasaje scripturistice care evidențiază îndatorirea noastră de a ne responsabiliza și de a conștientiza potențialul pe care fiecare membru din Biserica luptătoare îl are în diseminarea învățăturilor creștine, a valorilor autentice și a mărturisirii propriei credințe în rândul semenilor noștri.

Îndreptându-ne atenția asupra acestor cuvinte, trebuie să admitem că Oastea Domnului a promovat, în acești 100 de ani de luptă duhovnicească devotată, susținută și curajoasă, valori creștine precum dreptatea, anticiparea vieții veșnice, disponibilitatea față de semeni, dar și potențialul mărturisirii în contexte sociale și politice delicate. Toate acestea au fost promovate prin intermediul diferitelor scrieri și publicații cu profil religios ce au pătruns în casele credincioșilor și au alimentat duhovnicește generații întregi care și-au educat copii și nepoții în virtutea realității ortodoxe fidele jertfei pentru celălalt. Ostașii Domnului au valorificat aceste lucrări îndeletnicindu-se cu lectura și cu cântarea spre slava lui Dumnezeu, oferind concomitent exemple de bune practici tinerilor și întărind în credință pe membrii Sfintei Biserici.

Trebuie precizat și că Oastea Domnului a contribuit masiv la promovarea valorilor patriotice precum și la lupta pentru idealurile naționale prin justețea manifestată de membri, frica de Dumnezeu ca modalitate de cumpătare și de așezare a propriei vieți pe o direcție plăcută Domnului și utilă societății, prin asumarea libertății, dar și prin dorința intensă de a lăsa înaintașilor moșteniri nestricăcioase și care să cuprindă în interiorul lor sentimentul jertfelniciei mucenicești.

Pe parcursul acestor 100 de ani, Oastea Domnului a reprezentat o structură atentă permanent la provocările și la incertitudinile secolului al XX-lea. Prin această trezvie, Oastea Domnului a reușit să fortifice din punct de vedere spiritual personalități importante ale poporului român și să ofere societății noastre personalități emblematice pentru ortodoxia românească precum poetul Traian Dorz, cel care a pătimit în închisorile comuniste pentru crezul său și pentru demnitatea de a se numi creștin practicant.

Este cu neputință să omitem poziția Oastei Domnului în contemporaneitate: ostașii sunt solidari și implicați în numeroase activități cu profil filantropic (prin milostenie și acte de generozitate ce urmăresc ajutorarea semenilor cu posibilități materiale limitate), cultural (prin atelierele duhovnicești, activitățile tematice, publicațiile și conferințele prin care este preaslăvit Dumnezeu și întreaga Creație zidită de Acesta din iubirea sa de necuprins și care a culminat cu jertfa Fiului Său pentru neamul omenesc[3]), dar și social (prin catehizarea membrilor Sfintei Biserici și atenția specifică acordată educării tineretului în spirit ortodox autentic).

Prin toate acestea, cei 100 de ani de luptă duhovnicească nu concretizează doar nevoințele ostașilor, ci și centenarul unei trăiri creștine demne, a unei ambiții constructive pe plan spiritual, a unei dorințe de a valorifica timpul oferit nouă de către Dumnezeu și relevanța datoriei noastre de a perpetua eforturile înaintașilor noștri pe calea binelui, a dreptății, a smereniei și a bunei-cuviințe.  

[1] Cf. Matei 10, 32.
[2] Cf. Galateni 6, 10.
[3] Cf. Ioan 3, 16.

Autor: Leonte Sebastian-Marian, din Tulcea, student în cadrul U.M.F. Iași

PS. Presimțind parcă acest premiu. concurentul nostru ne-a trimis și un mesaj pe care ași dori să-l împărtășesc și cu voi cititorii acestor rânduri. În măsura în care puteți, haideți să fim alături de Leonte Sebastian-Marian, dăruind o carte. Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!

Specific că și anul acesta, în măsura în care Dumnezeu va considera de cuviință să obțin un premiu, voi întrebuința cărțile pentru a le dona Bibliotecii Mitropoliei din Iași și Bibliotecii Academiei Române. Avem studenți care preferă aceste două biblioteci pentru liniște și pentru spațiul mai puțin aglomerat din interior și de multe ori se întâmplă ca aceștia să mai și împrumute, să aleagă din titluri (chiar cu profil duhovnicesc - deși sunt studenți la facultăți cu profil realistic). Cred că vor fi întrebuințate de toți doritorii în acest fel (inclusiv de mine) și vor intra în circuitul public.”

Puteți dona contravaloarea unei cărți sau mai multe în contul afișat aici: https://oasteadomnului.ro/sprijina-oastea-domnului/
cu mențiunea obligatorie: donație carte Bibliotecă / Leonte Sebastian.

Mulțumim!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Locul I / proză: Cea mai frumoasă colindă

Premiul III / Poezie: Zaheu

Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte