Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte
În ceas târziu de noapte când liniştea coboară
Când cerul plin de stele mi-e leagăn de culori,
Te-aştept, Iisuse, Dulce a nu ştiu cât-a oară
Să vii aici în taină, la mine să cobori.
Înţelepciune sfântă în ceea ce gândesc,
Şi har ceresc revarsă, şi dulce mângâiere
Desprinde-mă o clipă, de tot ce-i pământesc!
Vreau, doar a Ta frumseţe în versul meu s-adun,
Iar mâine... el să zboare şi ca pe-o floare dalbă
La cât mai multe inimi cu drag aş vrea să-l pun.
În fiecare casă, la orice muritor,
Să vadă-n el, pe Tine, Cerească Mângâiere
Să simtă-n el mireasmă, de pace, şi de dor.
Din inima de piatră, din sufletul uscat,
Să leg cu el o rană, să mângâi un părinte
Să-ntorc n-apoi acasă pe fiul ce-a plecat!
Mi-ai dat cândva, Iisuse, ca eu să-l înmulţesc,
Să-ţi pot preda nu unul, ci mult mai mulţi de-o mie
Cu bucurie sfântă, la Tronul Tău Ceresc.
Amin.
Autor: Nicu Fasolă
Comentarii
Trimiteți un comentariu