Mențiune / Poezie: Cu capul descoperit
Îmbrăcat în negru și alb
aștept un tren,
cuvintele ies din mine
și se îndepărtează ca niște oameni
pe care i-am cunoscut întâmplător.
Scot din portofel o imagine alb negru
reprezintă trecul, care mă ține în brațe,
strig să-mi dea drumul că sunt mare.
Nici nu îmi dau seama când inima se taie
într-un ciob de oglindă.
Imediat o bandajez să nu curgă tot Dumnezeul din mine.
Singurătatea nu-și mai aduce aminte de mine,
am hrănit-o, cândva,
acum se repede la mine ca o cățea
care nu mai are cu ce să-și crească puii.
Îi spun trecerii că tăcerea este rodul iubirii noastre,
timpul dă din umeri ca un judecător imparțial.
Păsările de pradă
intră în mine
camuflate în cuvinte de dragoste.
Mă ridic și invit toată lumea la masă.
Sufletul mi-e plin ca un restaurant pentru nevoiași,
îmbrăcat în alb și negru, ca un șef de sală,
zâmbesc celor care intră și ies.
aștept un tren,
cuvintele ies din mine
și se îndepărtează ca niște oameni
pe care i-am cunoscut întâmplător.
reprezintă trecul, care mă ține în brațe,
strig să-mi dea drumul că sunt mare.
Nici nu îmi dau seama când inima se taie
într-un ciob de oglindă.
Imediat o bandajez să nu curgă tot Dumnezeul din mine.
am hrănit-o, cândva,
acum se repede la mine ca o cățea
care nu mai are cu ce să-și crească puii.
timpul dă din umeri ca un judecător imparțial.
intră în mine
camuflate în cuvinte de dragoste.
Mă ridic și invit toată lumea la masă.
îmbrăcat în alb și negru, ca un șef de sală,
zâmbesc celor care intră și ies.
Autor: Celestin Antal , din Bacău
Comentarii
Trimiteți un comentariu