Locul II / proză: Jertfa iubirii

 

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a – 2023 

„Cine este Iubirea”? o întrebare care m-a inițiat pe parcursul vieții mele în spectacolul numit viață.
 
Uneori, ea, Iubirea mi-a mișcat inima umplând șanțurile ei pline de egoism și orgoliu cu lumină vibraționala vie, dumnezeiască, de necontestat. De la iubirea inocentă și simplă a unui suflet de copil am trecut la iubirea tumultoasă a unui puber și adolescent și târziu iubirea matură a luat forma a ceea ce sunt. Intre timp trecerea unor oameni dragi din viața mea, mult prea devreme mi-a aruncat în față un capăt de drum, o ultimă suflare cu senzația unei răceli și unui zid care înghițea nimicul și tot ce este în spatele lui. Doar trecând prin moartea unei persoane dragi, bunicul meu, am înțeles că ea, Iubirea este scânteia divină care mă construiește, este ADN-ul întregului periplu al unei dezvoltări spirituale cum este acum la modă. Și deși bunicul meu a murit și de atunci au „plecat” și alte suflete dragi ale vieții mele a fost și este un dar fiindcă am fost prezentă acolo, la jertfa iubirii. Acel moment când măștile cad, rolurile se disipă, din spectator devii actorul principal și te agăți de firul vieții , acolo unde Adevărul te izbește! Și ce adevăr mai mare poate fi decât Iubirea pentru Domnul și pentru aproapele tău?
 Dacă nu m-a ajutat această Iubire altceva eu nu știu ce m-a ajutat pe parcursul vieții. Nu degeaba ni se aduce aminte de nenumărate ori despre Iubire în toate formele ei : Fie că vorbim de o iubire precum Sfântul Apostol Pavel o descrie „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.“ (3 – 67) sau de o iubire „ca o cunoaștere dincolo de cunoaștere”(Sfântul Grigore Palama) Iubirea este de fapt Întregul și nu divizarea.

 Trăind astăzi într-o lume plină de frică, iubirea dacă nu o hrănim se oprește. Deciziile din iubire, cu mâna pe inimă și cugetul în simț ne aduc mai aproape de Dumnezeu fiindcă El însuși este iubire, libertate și bucurie. Vedem noi oare acest aspect într-o lume pseudodigitală? Greu am înțeles și eu aceste aspecte și încă mai am de învățat și sunt recunoscătoare pentru posibilitatea aceasta.

Dacă Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu ne-a salvat de o perspectivă egocentrică unde sufletul ne era tăvălit în noroi ce mai așteptăm ca să onorăm Iubirea, ca să o primim în inimi și să o lăsăm să curgă să ne inunde să lumineze și pe cei din jur! Nu suntem nimic fără Dumnezeu oricât ne-am strădui să ne încapsulăm în bula confortului unde să avem de toate (case, mașini, funcții), unde Ego este hrănit cu Self Love mintea adormită de concepte captivante la modă și inima cu șanțuri de ură, furie și deznădejde. Dar El, Iubirea este acolo. Așteaptă să ne întoarcem precum fiul risipitor s-a întors, așteaptă să simțim că a venit Momentul să îl primim cu brațele deschise.

 Iertați sincer, alegeți Iubirea chiar și atunci când doare și simțiți că nu mai puteți face nimic, iertați-vă pe voi, și fiți far de iubire și lumină pentru cei prezenți și cei ce au să vină.

Autor: Oana Adin Morar, din Wiesloch, Land Baden Württemberg, Germania