Premiul II / Poezie: Tu ştii, Doamne!

 


CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a – 2023

Tu știi, Doamne,
că mă descalț de gânduri și de griji,
ca să urc un Sinai sau un Tabor, spre Tine.
Am plecat cu cinci pâini și doi pești și cu nădejdea că nu se vor termina.
Dar, iată, că da! Credința mea puțină nu a înmulțit hrana și acum sunt lipsit de puteri.
Mai am mult până în vârful muntelui.
Și el se înalță.
Crește peste sufletul meu, peste timpul puțin, care mi-a rămas.
Pașii mărunți îmi dau răgazul să ascult vântul, ca pe o liturghie; să-mi aplec genunchiul pe piatră.
Sub îngenuncherea mea crește iarbă, ca mușchiul proaspăt ce rămâne și-n iarnă.
Iarba aceasta nu are anotimp.
Timpul se înalță, și el, ca muntele.
Cred că voi îmbătrâni, până la capătul drumului.
Poate va dura patruzeci de ani şi nu se zăreşte niciun nor care să mă apere de arşita zilei, niciun stâlp de foc – să-mi lumineze noaptea.
Unde mi-e credinţa?
Și toiagul bătrâneților mele a obosit. Dar din el cresc lăstari.
De aceea, știu Doamne, că Tu ești acolo.
Mă aștepți.
Piciorul meu nu se va izbi de piatră.
Tu ai știut, întotdeauna, Doamne că urcușul meu s-a făcut din căderi.
Dar Tu mă aștepți la capătul tuturor căderilor mele, cu mâinile pline de bucurie, cu flăcări de liniște și iubire în ochi.
Tu ai știut, întotdeauna, Doamne de urcușul meu, Tu ai știut că m-am descălțat ca să mă pot apropia. Tu știi, Doamne! Tu știi că Te iubesc!

Autor: Buțu Monica / Tg-Jiu, Gorj


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Locul I / proză: Cea mai frumoasă colindă

Premiul III / Poezie: Zaheu

Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte