Mențiune / Poezie: Viciul beţiei

 

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a – 2023

Eram şofer calificat,
La un depozit angajat;
De-acolo transportam la Mall
Diverse mărfuri şi-alcool.
 
La terminarea de program,
Spre casă-aproape că zburam,
Unde mă aşteptau în prag
Soaţa şi fi’ca mea, cu drag.
 
Însă în timp, s-a întâmplat
Că de băut m-am apucat,
La ele nu mai ajungeam
Decât târziu, când beat eram.
 
Dar şi atunci, copila mea,
Din somn trezită, îmi zâmbea;
Nevasta-mi dulce, drăgăstoasă,
Doar bunătăţi punea pe masă.
 
Eu, cu mintea tulburată
De licoarea-nghiorghitată,
Le priveam nervos, cu ură,
Nu vedeam iubirea pură.
 
Dar într-o zi, fiind la bar,
Golind pahar după pahar,
Când uşa mare s-a deschis,
Văzui copila-mi ca prin vis…
 
Printre beţivi şi sticle pline,
Venea timidă înspre mine.
Îmbujorată, îmi şopteşte:
„Să ştii că mami te iubeşte!
 
E tristă şi îngândurată,
Când eşti plecat, e-ngrijorată,
Mâhnită-i pentru viaţa ta.
Tăticule, vino la ea!”
 
Văzând cât de frumos vorbeşte
Şi cât de galeş mă priveşte,
Am hotărât în mintea mea
Că baru-l las şi voi pleca.
 
Dar când să ies, beţivii toţi
Mă-nconjurară ca pe hoţi,
Şi-ncep nervoşi a-mi reproşa:
„Cât eşti de laş! Asculţi de ea?”
 
Remarca lor m-a-nfuriat,
Privirea mi s-a-nceţoşat.
Îi spun copilei că mai stau
La bar cu pr’etenii, să beau.
 
Dar nu ştiu ce s-a întâmplat,
Brusc apetitul mi s-a luat.
Habar n-aveam că fata mea
Chiar pentru asta se ruga.
 
Dintre beţivi m-am ridicat,
Fără regrete am plecat,
Simţeam o forţă-n trupul meu,
S-ajung acasă n-a fost greu.
 
Când am deschis să pot intra,
Mă-ntâmpină soţia mea:
„Cred c-o minune te-a adus
Sau însuşi Dumnezeu de Sus!
 
Fetiţa stă chircită-n pat,
De tine-ntruna a-ntrebat.
Respiră greu, însă nu vrea
Niciun medicament să ia.”
 
M-am dus la ea îngrijorat:
„- Copila mea, ce s-a-ntâmplat?”
„- Nimica grav, doar am servit
O îngheţată şi-am răcit.
 
Îmi fac un ceai de soc, îl beau,
Şi guturaiul jos îl dau,
Dar din păcate, viciul tău
Ne face tuturora rău!
 
Tăticule, tu eşti om bun,
Alco’lul te face nebun!
Eu te iubesc şi vreau să ştii
Că m-am rugat iar bun să fii!
 
Azi, când la bar te-am căutat,
Cu Dumnezeu m-am consultat,
El mi-a promis că va lua
Povara din spinarea ta.”
 
„- Într-adevăr, prin ruga ta,
Eu am simţit puterea Sa,
Şi chiar atunci când ai plecat,
El pofta de-a bea mi-a luat.
 
Mi-a arătat ce mult greşesc,
Din inimă Îi mulţumesc!
Ţie-ţi promit, iubita mea,
Că niciodată n-oi mai bea!
 
De-acuma ştiu că Dumnezeu
E şi ocrotitorul meu,
Şi orice viciu m-ar pândi,
Iubirea Lui mă va păzi!
 
În casa noastră iar vor fi
Doar zâmbete şi bucurii,
Căci Creatorul ne e scut,
Minunea prin El s-a făcut!”

Autor: Ardelean Marioara, din Deva, Jud. Hunedoara