"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” Eram în liceu când am auzit prima oară despre Procust și al său pat. Apoi am citit romanul lui Camil Petrescu și l-am înțeles mai ușor prin prisma titlului : Patul lui Procust!   Pe scurt, Procust a fost un grec care-i ademenea pe călători să intre și să poposească în casa lui pentru a se odihni un ceas, două. Apoi oaspeții erau invitați să se așeze în patul lui de aramă care era croit fix după dimensiunile sale. Dacă un om era prea scund, Procust îi lungea corpul trăgându-l de mâini și picioare; respectiv dacă era prea lung: drumețului i se retezau picioarele pentru a se potrivi patului. În ambele cazuri deznodământul era unul plin de răni, durere, suferință și chiar moarte…   Poate vă întrebați ce legătură are Procust cu lucrarea Oastei Domnului, cu anul jubiliar 100, cu creștinismul, cu Biserica, cu noi?

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” Secolul al XX-lea a reprezentat un cumul de schimbări politice care au condus la rezultate dintre cele mai diverse. Dacă alegem să privim retrospectiv asupra a ceea ce a însemnat perioada comunistă pentru poporul român iubitor de credință și literatură, captivat de artă și de cultivarea valorilor tradiționale, tindem să îi oferim dreptate domnului conf. univ. dr. Octavian Gabor care considera că „putem privi comunismul ca o formă a iadului: o mare de oameni incapabili să se ajute, incapabili să aibă grijă unii de alții. Este un iad impus de sus, nu unul la care ajungem noi înșine, și orice încercare de a ieși din el este aspru pedepsită pentru că orice astfel de încercare aduce cu sine anihilarea regimului în sine. Ajutorarea celuilalt, deci refuzul iadului, transformă iadul în Împărăție” [1] . În ansamblu, comunismul a constituit o perioadă de regres pentru mulți mireni care nu au avut acces deplin la comunitatea bisericeas

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” "Să ştiţi că Domnul, Care a fost cu mine, va fi si cu voi. Acela care ne-a dat nouă până acum atâtea bucurii şi biruinţe în necazuri vă va da şi vouă, mai departe, biruinţă. Căci El este Acelaşi şi El veşnic este Biruitor."   Toată taina biruinței a Oastei Domnului se scurge din izvorul Golgotei, din Iisus Biruitorul. Toate marile bucurii ce au fost în sânul ei au provenit doar din dragostea aceasta pentru Iisus cel Răstignit. Dar atunci când mâinile au slăbit și privirile au coborât, atunci când nu am mai privit țintă la Căpetenia și Desăvârşirea credinței noastre, înfrângerile au apărut și biruintele au scăzut.   Domnul, Care a îngenuncheat în lacrimi pe Părintele Iosif, pentru ca el sa fie părinte al poporului Oastei Domnului, Care a scos pe Avraam din Urul Caldeii și l-a făcut "părinte al multor neamuri", Care a trimis pe Moise să izbăvească pe poporul Israel din robie, povățuindu-l în pustie

CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ”  Proza in versuri Traian Dorz,, a fost numele tău Tu ai fost un sfânt în Hristos Doar de Hristos cel Răstignit ai spus în a ta viață și trăire Golgota a fost cântarea ta și viața ta mișcând duios   Pentru cântări, ateii te băgară în pușcărie Dar si acolo, mai aproape în închisoare stând Ai vestit și ai convertit necredinciosi cu Harul Slăvit să fie Domnul!.... a fost a ta rugăciune neîncetată și smerită

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” După cină, rămânea în capul mesei. Când se găsea doar cu Buna, o linişte ca de basm se pogora-n odaie peste-amândoi. Şi unde nu se deschidea uşa poveştilor, încât zăbava din cuhnie se petrecea repede, repede şi-i fermeca pe-amândoi. Cum se-apropia Paştele, băiatul tresări înfericit că o amintire tare dragă îi da roată, făcându-l să se bucure încă o dată... –Mai ştii, mumă, cum alergau ai mei într-un an după mieluţul menit de Paşte? rupse tăcerea băiatul. Dar degeaba! Mata erai pornită de-acasă, hotărâtă să faci sărbătorile cu alde moşul Vergică şi-ai lui. Poate ţi-aduci aminte cum am făcut scăpat mielutul de cuţit, poate, nu.

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” - Inspirată dintr-o întâmplare din viața unei familii din Oastea Domnului - Tema aleasă: Hristos, împărtășit copiilor   Într-o zi de toamnă, Ionel, un copil jucăuș din clasa a 5-a, se întorcea de la școală. Pe la jumătatea drumului spre casă, văzu în ograda părintelui, într-o lădiță, niște mere. Erau coapte. Nu erau multe, dar erau mari și roșii, așa cum îi plăceau lui. -          Hmm..., se gândea Ionel în sinea lui, mama mi-a zis să nu mai sar gardurile la oameni, pentru că s-ar putea să îmi rup pantalonii și să îmi murdăresc cămașa, dar nu țin minte să fi zis și de gardul părintelui. Părintele e mai mult decât un om, pentru că el slujește lui Dumnezeu, mi-a spus tatăl meu adesea. Iată, deci, aici pot sări gardul. Și o să am grijă să nu se întâmple nimic. Și-a aruncat ghiozdanul peste gard, ca nu cumva să îl încurce, și a sărit peste gard. A deschis ghiozdanul, a pus cinci mere înăuntru, a aruncat ghiozdanul înapo

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” Adu-Ţi aminte Doamne, De-ai noştri sfinţi părinţi, Ce ţi-au jurat credinţă Cu lacrime fierbinţi. Urcând întreg calvarul Cu trupu-nsângerat, Prin nopţile-ncercării, Dar, nu s-au lepădat !  

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” Pe-nălțimile Gadarei, cerul era sur. Printre stânci, printre morminte – omenesc impur: însetații de avere s-au făcut porcari, un sărman – culcuș de demoni, grotă de tâlhari.  

  CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” te uită, Doamne, călimara-mi plânge.. penița-i frântă-n ochiul unei frunze, nescris poemul toamnei mă înfrânge, că nu m-am priceput citi pe buze..

    CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” Primiţi spre moştenire o aşchie din cruce, Ce-n clipa de-agonie năprasnic s-a desprins, Lăsând peste pleoape un iz pierdut să urce Din huma închinată păcatului deplâns.