Deșertăciune - Mențiune - secțiunea poezie



de Andreea CRISTEA 

Cât de mulți suntem
Și cât de singuri,
Ciocnindu-ne, privindu-ne,
Luptându-ne, grăbindu-ne,
Fără sens, fără putere și consens,
Tot timpul uitați, triști și izolați,
Neascultați și încrâncenați,
Ne lovim degeaba,
Ne lovim cu sete, adânc
Și fără regrete.

Am ajuns! Am ajuns la final!
Plecând magistral
Pe muzici de orgă.
După noi...nimeni,
După noi...nimic,
După noi...infinitul...

În strai de voinic. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Locul I / proză: Cea mai frumoasă colindă

Premiul III / Poezie: Zaheu

Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte