Deșertăciune - Mențiune - secțiunea poezie
de Andreea CRISTEA
Cât de mulți suntem
Și cât de singuri,
Ciocnindu-ne, privindu-ne,
Luptându-ne, grăbindu-ne,
Fără sens, fără putere și consens,
Tot timpul uitați, triști și izolați,
Neascultați și încrâncenați,
Ne lovim degeaba,
Ne lovim cu sete, adânc
Și fără regrete.
Am ajuns! Am ajuns la final!
Plecând magistral
Pe muzici de orgă.
După noi...nimeni,
După noi...nimic,
După noi...infinitul...
În strai de voinic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu