” Traian Dorz sau poezia de dincolo de libertate ” - Mențiune - secțiunea eseu
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a
de Hîncu Rafael-Constantin
În perioada comunistă Oastea
Domnului a jucat un rol fundamental în ceea ce privește acțiunea de apărare a
credinței din țara noastră. Iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără
implicarea activă a părintelui Traian Dorz, care prin toată suferința sa și
prin tot devotamentul său față de credință a reușit să aducă în cele din urmă
în inimile oamenilor cuvântul lui Dumnezeu mai aproape prin creațiile sale.
Chiar și în pofida tuturor condițiilor greu de imaginat, la care regimul
comunist l-a spus prin diferite mijloace, Traian Dorz și-a continuat misiunea
duhovnicească prin intermediul numeroaselor poezii cu un mesaj venit parcă din
suflet, pentru suflete. Activitatea sa duhovnicească este reprezentată de miile
de poezii, dintre care multe au luat naștere în timp ce se afla în închisoare.
Iar în prezent ele sunt o dovadă vie că atunci când credința adevărată îmbracă
sufletului omului acesta reflectă pe deplin bunătate și blândețe față de
semeni. După cum putem observa și în poezia ,, Nu atunci e liber omul”,
accentul cade asupra importanței eliberării de tot ce înseamnă păcat. Pentru că
un om nu poate fi pe deplin liber atunci când nu a ales încă calea cea dreaptă.
Orice om poate găsi libertatea și seninătatea vieții doar atunci când se află
în comuniune deplină cu Divinitatea. Căci nu acea cale presărată numai cu flori
și lucruri frumoase aduce adevărata desăvârșire interioară, ci doar acel drum
care ne apropie de Dumnezeu. Iar aceasta implică și numeroase sacrificii,
implică de asemenea și responsabilitatea de a ne căra crucea până la capăt, dar
cu toate acestea să nu uităm că răsplata va fi peste măsură. Poezia lui Traian
Dorz are un mesaj profund care îndeamnă la iubire față de Dumnezeu. Mesajul
este unul complex și bine structurat, dar în același timp ușor de înțeles de
către toți oamenii indiferent de vârstă sau pregătire academică. Poezia mai sus
amintită (de altfel ca majoritatea poeziilor lui Traian Dorz) reușește să
uimească prin încărcătura spirituală din spatele cuvintelor. Privind dincolo de
rimă și măsură, putem întrezări o armonie de trăiri și stări interioare
așternute toate, parcă pe foaie, un cumul de durere ascunsă dar și iubire
izvorâtă din sufletul unui om care a pus credința în Dumnezeu mai presus de
orice lucru, asta înseamnă poezia lui Traian Dorz...
Și să nu uităm că orice moștenire
spirituală și intelectuală are menirea de a ne alina sufletele îndurerate în
vremurile cele mai grele. Mai mult de atât, poezia lui Traian Dorz subliniază
importanța credinței și a apropierii față de Dumnezeu care este sursa tuturor
binecuvântărilor din viața noastră. Nu există răsplată fără sacrificiu, nu
există nici măcar un munte de escaladat fără obstacole. A alege calea mântuirii
înseamnă să renunți la cele nefolositoare sufletului și să alegi drumul către
libertatea deplină. ,, Ci acolo-i viața bună unde-aduce ne-ndoios pentru
Dumnezeu și oameni rod mai vrednic în Hristos".
Comentarii
Trimiteți un comentariu