De pe front... - Mențiune - secțiunea poezie

 CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a

de Arghire Gabriel

 

Cât de-ntinsă este lupta

ce se dă tot mai în toi

– asta pare-a fi clipita

sitei néghinei... de-altoi.

Ce puțini îmi văd 'nainte,

cât de mulți au dat 'napoi...

Ce-nțelept să iau aminte

să nu-ntorc după gunoi.

Când privesc spre cei din față

îi văd mai din greu luptând

– lacrimi le brăzdează fața,

dar țin steagul sus, răbdând...

Nu mai pot sta în tranșee,

am privit destul de jos

– este ceasul când se cere

să m-arat, dar nu fricos.

Căci sunt încă mulți în stare

să mai plece la război

– de mă lupt fără cruțare

vor veni și ei apoi.

Dar vrăjmașul prinde veste

c-am ieșit să lupt tăios,

c-am aflat o altă sete

ce o ai doar spre Hristos.

Ar dori să mă întoarcă,

dar nu dau un pas 'napoi:

îmi scot sabia din teacă

și-i declar fățiș: „Război!”.

Știu că n-am plecat obraznic,

ca să-nfrunt pe Goliat,

nici de fala lumii dornic,

ci Iubirea m-a legat.

Ea mi-a-ncredințat solie,

Ea mi-a dat puteri s-o țin

– de la mine-atât dorește:

să mă dăruiesc deplin.

Dar e lucru greu acesta,

nu știu dacă l-am ajuns.

Totuși, Ea îmi dă arvuna

unui har de preț nespus.

Ce-am știut mai bun în lume, 

mai dorit, mai scump, mai drag,

de-acum pot să mă tot cheme

– eu privesc în sus, la Steag!

O, Iisuse, te-aș ruga

să m-ajuți să pot lupta

la sfârșit a câștiga

veșnic prețuirea Ta...