Colind pe treptele istoriei - Premiul I - secțiunea poezie

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a

 de Ioana Melean

Veșmântul negru-al lumii se-nfășura mai strâns,

când, într-o iesle mică, Pruncuțul Sfânt a plâns,

iar Maica Preacurată îl legăna de zor

și îngerii luminii, lăsându-se în zbor

în câmpul fără stele, prind vorbe să desprindă

și glasul lor cel tainic e cea dintâi colindă: 

„Să nu vă fie teamă, azi cerul s-a deschis

și Cel promis, Mesia, de-acum nu mai e vis.

El s-a născut în iesle, ca prunc, în Betleem,

s-aducă bucuria, să surpe un blestem.

Lăsați turmele voastre și alergați la El,

Cel ce vă e de-acuma și blând Păstor și Miel!”

Și s-au grăbit păstorii minunea s-o cuprindă...

Găsind toate aievea, nu le-au crestat în grindă,

ci-n inimă de frate și-n suflet ce se-avântă

aflând ce minunată e Noaptea-aceea Sfântă!

Veșmântul roșu-al lumii se-nfășura mai strâns,

când, într-o țară mică, Iisus din nou a plâns.

Nu mai vegheau păstorii, iar solii cei cerești

au coborât cu toții, la Gherla, la Pitești,

la Sighet, Caransebeș, Aiud, în Bărăgan...

Pământul pare-o ghenă, iar fratele, dușman.

Obloanele-s lăsate și inimile frânte,

doar îngerii și sfinți duc Vestea înainte:

„Să nu vă fie teamă! Hristos cel minunat

se naște iar în iesle ca rob și împărat.

Cu El vin îndurarea și pacea pe pământ,

nălțarea, bucuria și tot ce e mai sfânt...”

Din vorbele acestea se naște un colind

înscris cu praf pe cioburi la Periprava-Grind.

Deși plătit cu carceri, poetul tot îl cântă

vestind ce minunată e Noaptea-aceea Sfântă!

Veșmântul alb al lumii ne înfășoară strâns

și trup și duh și suflet ni s-au topit de plâns,

și, ferecați în case, cu teama pân’ la os

nu mai cântăm pe uliți venirea lui Hristos.

Nici pruncii nu cutează să spună o colindă,

iar Maica și cu Pruncul stau singurei în tindă.

O, mai trimite Doamne, fricosului norod

Un înger să vestească pieirea lui Irod.

Să spună cu tărie: „Nu vă înspăimântați,

Sus inimile vostre: copii, femei, bărbați!

Chiar dacă nu ajungeți cu toți la Betleem

să îi cântați venirea într-un sublim poem,

ieșiți pe ulicioară, prin praf și mărăcini

și duceți Vestea Bună la casa din vecini.

Jos vălul de pe chipuri, ieșiți din lazaret,

Voioși, lăsați Egiptul pășind spre Nazaret!

Purtând în suflet Pruncul, curajul vă-nveșmântă

vestind ce minunată e Noapta asta Sfântă!”