Proza din concurs cu nr. 7 - Îndemn de Crăciun
Lună de catifea
aurie se prelinge printre nori grei de gri. Negrul nopții acoperă sus - stelele
obosite, iar jos, printre cugete întinate își face loc. Luna-și întoarce fața
crispată de atâta zumzet pătimaș și își ascunde privirea-i de lumină. Pământul
e îngreunat de vină. Oameni goi. În cenușiul tabloului de iarnă, albul nu se
mai zărește. E lumea plină de păcate, păcate grele, nespălate în Sângele
Mielului. Ne înglodăm în înstrăinare, rupți de Har. Trăim ca și când n-am muri
niciodată. Uităm de post, de priveghere, de pravilă și faptă bună. Aruncăm în abisul nepăsării întreagă grija
sufletească. Ne vindem suflul dumnezeiesc pe plăceri trecătoare, vremelnice.
Iar în tumultul zilelor din viață ne răsfirăm bucată cu bucată. Ne pierdem prin
secunde, nemaiavând măsură. Ne trece în taină timpul rânduit. Iar noi, în
siguranță egoistă stând, uităm de Cel ce ne ține viața-n palme. Uităm de
Creator, de Tată și ne punem nădejdea în lucruri pieritoare.
În această stare
decăzută, cum să simțim în suflet sărbătoarea?
Ce Naștere Preaminunată?! Ce Noapte Sfântă?! Ce Fiu de Dumnezeu?! Nici
izul tainicelor colinde nu pătrunde prin fereastra spartă a sufletului. Nu e
nimic, nici freamăt de păstor, nici dar de tămâie, nici staul cu oi. Nu găsim
loc să ne coboare Cerul în inimă. Staulul sufletului e vitregit de paiele
faptelor bune. Și chiar de am primi Pruncul sărac așa, în goliciunea noastră,
S-ar pierde înghețat într-o clipită. Căldura inimii ne este slabă; nu este
focul dragostei aprins; sunt doar scântei - târâte prin cenușă.
Împăratul
Cerului ia trup muritor pentru noi și astăzi. Coboară din frumosul nepătruns al
Eternului în lumea noastră mică și murdară de păcate, dă Cerul pe-un colț de
Pământ, vine bogat în dragoste spre
patimi și spre jertfă, flămânzind după oameni, dar nu-L așteaptă nimeni...
Unde sunt iubiții
Mielului? Unde sunt cei pentru care Își dă El nemurirea? Unde sunt gospodarii
tăi, Betleeme, să primească Pruncul Stingher? Unde sunt magii și păstorii de
altădată? Unde sunt?
Dar tu, tu unde
ești? Prin ce crăpături de tină te ascunzi de nu auzi chemarea sfântă de
Crăciun? Coboară îngeri îngânând osane în negrul mut al cerului, răscolind
liniștea. Dă de știre întreagă firea de "seara minunată". Auzi tu
oare bucuria îngerilor? Rugăciunile Maicii? Auzi tu pământul cum se-nfioară,
adăpostind Nemărginirea? Nu tresaltă în tine inima când toate dau mărturie
despre Hristos?
Cât mai stai în
nepăsare? Gătește-ți sufletul, zorește să descui ușa zăvorâtă în nelucrare.
Mărgele de lacrimi să-ți brăzdeze obrajii rumeniți de văpaia lumescului ca,
ștergând prezentul prin pocăință, să deschizi calea spre viitorul frumos, în
trezvie și ascultare. "Astăzi" este al creștinului.
"Astăzi" să faci schimbarea. Să nu te întâmpine Nașterea Domnului tot
nepregătit și neașteptându-L. Ești moștenitor al Raiului, poartă-ți numele cu vrednicie!
Când pași mărunți te conduc spre sărbătoarea Pruncuțului Sfânt din paie,
primește vestea Nașterii Lui și te bucură înălțându-ți ființa și cugetul spre
Sus!
Bilanț la
sărbătoare în nevoința asemănării cu Cel Vechi de zile; se cere minte trează și dor de Cuvântul
întrupat în Pâine și în Vin. Se cere un răspuns de iubire la Iubire. Primești
tu cu colindul?
Urmează
perioadă
de
jurizare:
03.12.2018
–
15.12.2018
„Premiul
publicului”
va fi
acordat
în
urma
votului
on-line pe
Câștigătorii
vor
fi anunțați pe data 16.12.2018
Comentarii
Trimiteți un comentariu