Proza din concurs cu nr. 11 - Primiți cu colinda?




Crăciunul...ce sărbătoare plină de încărcătură duhovnicească, pace și bucurie! Sărbătoarea Nașterii Domnului, cea mai așteptată sărbătoare din an, care are puterea să deschidă și cea mai zăvorâtă ușă a unui suflet. Stau însă și cuget, și mă întreb: Ce mai înseamnă pentru noi astăzi Crăciunul?

Lunile anului au trecut cu repeziciune, arătându-ne parcă încă o dată faptul că timpul nu mai are răbdare. A sosit luna decembrie și perioada cea mai frumoasă a acestei luni se apropia și ea cu pași repezi. În marile orașe viața tumultoasă și agitația se întețeau cu atât mai mult cu cât Sărbătoarea Nașterii se apropia. Oamenii își stabileau prioritățile în jurul celor materiale și trecătoare. Podoabele impresionante, zumzetul și pe alocuri sunetul în surdină al colindelor anunțau venirea marii sărbători.


Într-un sat aflat mai departe de agitația și tumultul lumii, pacea domnea pretutindeni. Pătura de nea, clinchetele clopoțeilor și steluțele de gheață de la ferestre anunțau și acolo mult așteptata sărbătoare. Nu sosise încă Ajunul Crăciunului, dar sunetul colinzilor răsuna la fiecare casă. Copiii porniseră a vesti Sărbătoarea Nașterii Domnului cu două zile înainte. Pe fețele tuturor se putea citi nerăbdarea, îmbrăcată într-o formă a bucuriei ce nu putea fi exprimată în cuvinte.
Într-una din căsuțele din sat, Andrei, un băiețel de 12 ani privea pe fereastra înghețată cu privirea pierdută. Ochișorii triști și fața posomorâtă dădeau de gol frământarea din sufletul lui. Mama lui Andrei, simțind întristarea copilului, altădată plin de viață, întrebă:
-        Andrei, dragul mamei, ce s-a întâmplat cu tine? Se apropie Sărbătoarea Nașterii Domnului, iar tu mereu o întâmpinai cu atâta bucurie.
-        La ce îmi va folosi asta, dacă în fiecare an ea se desfășoară în același an în familia noastră?
-        Nu înțeleg supărarea ta, dragul meu. Credeam că pentru tine aceasta este bucuria Nașterii Domnului: mersul la colindat, la Sfânta Liturghie și la adunare. Și acum îmi amintesc ce bucuros ai fost anul trecut când ai luat parte la sceneta jucată de copii în prima zi de Crăciun.
-        Da, mamă, îmi amintesc, dar... Mi-aș dori ca anul acesta să se întâmple ceva diferit. Colegul meu David o să meargă la munte cu familia lui de Crăciun. George va merge și el la oraș la rudele sale. Numai voi fi nevoit să stau acasă și să îmi petrec Crăciunul ca în fiecare an!
-        Andrei, tu de mic ai învățat care este însemnătatea acestei sărbători și cum trebuie să fie inimile noastre în așteptarea Pruncului Hristos. Sunt de părere că ar fi mai bine pentru tine acum să te îmbraci și să pornești la colindat. Copiii te așteaptă deja afară. Ar fi păcat să îi întristezi.
-        Ooof! Bine, o să merg, dar numai anul acesta.
Râsetele micilor colindători înfrumuseța și mai mult satul aflat în prag de sărbătoare. Cu fiecare casă pe care o colindau, bucuria copiilor creștea. Doar Andrei păstra pe chip o tristețe ușor de observat, ce nu putuse fi alungată nici de mama lui.
Ziua se apropia de seară iar copiii se apropiau și ei de sfârșitul colindatului. Cu aceeași energie din timpul zilei au intrat să colinde și ultima casă, una dintre cele mai mari și frumos împodobite case din satul lor.
-        Primiți cu colinda? se auziră glasurile vesele ale copiilor.
-        Primim, primim.
Pe tot parcursul colinzilor, gazda nu-și putea lua privirea de la micii colindători care își puneau toate forțele și toată bucuria în intonarea colinzilor.
-        Mi-ați umplut inima de bucurie, dragii mei! De când nu ne mai petrecem Crăciunul în sat, casa noastră a uitat cum este să audă sunetul colindelor de altădată. Mulțumim lui Dumnezeu pentru această bucurie!
Matei, mezinul familiei, care stătuse abătut până la sosirea colindătorilor, exclamă :
-        Mamă, mamă! Niciodată nu am înțeles ce înseamnă cu adevărat bucuria Nașterii Domnului! Dacă știam că bucuria nu stă în multele jucării și mofturi din fiecare an, nu vă mai pricinuiam atâta întristare. Mâine aș vrea să merg și eu cu ei! Îmi doresc să bucur și eu oamenii și să vestesc Nașterea Domnului.
-        Cu mare bucurie, Matei! se auziră în cor glasurile vesele.
-        Chiar aveam nevoie de voci.
Copiii s-au îmbrățișat cu toții, asigurându-se că se vor revedea a doua zi.
Ajuns acasă, cu capul plecat și rușinat, dar totuși bucuros, Andrei îi spuse mamei :
-        Mamă, îmi pare rău! Ai avut dreptate. Astăzi am înțeles cu adevărat ce înseamnă bucuria Nașterii Domnului. Nimic nu se compară cu bucuria vestirii acestei sărbători celorlalți. Oamenii au atâta nevoie de El!
-        Dragul meu, mă bucur atât de mult că ai putut simți bucuria autentică a acestei sărbători! Să știi că Domnul nu va lăsa niciodată întristările de acest fel să umbrească o sărbătoare atât de mare pentru toată creștinătatea. Haide acum să îngenunchem și să mulțumim împreună Domnului pentru ziua de astăzi și ca cea de mâine și Praznicul acesta luminat să ne aducă nouă și tuturor pe Pruncul Iisus în inima noastră.
Doamne, din peștera altădată rece a sufletului nostru, fă-ți și anul acesta palat cald și primitor în care să te naști. Nu lăsa ca cele ce lumea îmbrățișează să ne fie nouă bucurii vremelnice ale acestei sărbători, ci fă să te primim de-a pururea în inima noastră, să ne fii Tu adevăratul motiv de bucurie.
Suflete, ce mai înseamnă astăzi pentru tine Crăciunul?




Urmează perioadă de jurizare: 03.12.2018 15.12.2018
Premiul publicului
va fi acordat în urma votului on-line pe
Câștigătorii
vor fi anunțați pe data 16.12.2018

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mamele sunt adevăraţii învăţători şi apostoli ai unui popor.

CELE TREI FAMILII

Tinerilor, fiţi credincioşi faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii voştri, faţă de patria voastră, faţă de familia voastră.