Proza din concurs cu nr. 11 - Primiți cu colinda?
Crăciunul...ce sărbătoare plină de
încărcătură duhovnicească, pace și bucurie! Sărbătoarea Nașterii Domnului, cea
mai așteptată sărbătoare din an, care are puterea să deschidă și cea mai
zăvorâtă ușă a unui suflet. Stau însă și cuget, și mă întreb: Ce mai înseamnă
pentru noi astăzi Crăciunul?
Lunile anului au trecut cu repeziciune,
arătându-ne parcă încă o dată faptul că timpul nu mai are răbdare. A sosit luna
decembrie și perioada cea mai frumoasă a acestei luni se apropia și ea cu pași
repezi. În marile orașe viața tumultoasă și agitația se întețeau cu atât mai
mult cu cât Sărbătoarea Nașterii se apropia. Oamenii își stabileau prioritățile
în jurul celor materiale și trecătoare. Podoabele impresionante, zumzetul și pe
alocuri sunetul în surdină al colindelor anunțau venirea marii sărbători.
Într-un sat aflat mai departe de
agitația și tumultul lumii, pacea domnea pretutindeni. Pătura de nea,
clinchetele clopoțeilor și steluțele de gheață de la ferestre anunțau și acolo
mult așteptata sărbătoare. Nu sosise încă Ajunul Crăciunului, dar sunetul
colinzilor răsuna la fiecare casă. Copiii porniseră a vesti Sărbătoarea
Nașterii Domnului cu două zile înainte. Pe fețele tuturor se putea citi
nerăbdarea, îmbrăcată într-o formă a bucuriei ce nu putea fi exprimată în
cuvinte.
Într-una din căsuțele din sat, Andrei,
un băiețel de 12 ani privea pe fereastra înghețată cu privirea pierdută.
Ochișorii triști și fața posomorâtă dădeau de gol frământarea din sufletul lui.
Mama lui Andrei, simțind întristarea copilului, altădată plin de viață,
întrebă:
- Andrei,
dragul mamei, ce s-a întâmplat cu tine? Se apropie Sărbătoarea Nașterii
Domnului, iar tu mereu o întâmpinai cu atâta bucurie.
- La
ce îmi va folosi asta, dacă în fiecare an ea se desfășoară în același an în
familia noastră?
- Nu
înțeleg supărarea ta, dragul meu. Credeam că pentru tine aceasta este bucuria
Nașterii Domnului: mersul la colindat, la Sfânta Liturghie și la adunare. Și
acum îmi amintesc ce bucuros ai fost anul trecut când ai luat parte la sceneta
jucată de copii în prima zi de Crăciun.
- Da,
mamă, îmi amintesc, dar... Mi-aș dori ca anul acesta să se întâmple ceva
diferit. Colegul meu David o să meargă la munte cu familia lui de Crăciun.
George va merge și el la oraș la rudele sale. Numai voi fi nevoit să stau acasă
și să îmi petrec Crăciunul ca în fiecare an!
- Andrei,
tu de mic ai învățat care este însemnătatea acestei sărbători și cum trebuie să
fie inimile noastre în așteptarea Pruncului Hristos. Sunt de părere că ar fi
mai bine pentru tine acum să te îmbraci și să pornești la colindat. Copiii te
așteaptă deja afară. Ar fi păcat să îi întristezi.
- Ooof!
Bine, o să merg, dar numai anul acesta.
Râsetele micilor colindători înfrumuseța
și mai mult satul aflat în prag de sărbătoare. Cu fiecare casă pe care o colindau,
bucuria copiilor creștea. Doar Andrei păstra pe chip o tristețe ușor de
observat, ce nu putuse fi alungată nici de mama lui.
Ziua se apropia de seară iar copiii se
apropiau și ei de sfârșitul colindatului. Cu aceeași energie din timpul zilei
au intrat să colinde și ultima casă, una dintre cele mai mari și frumos
împodobite case din satul lor.
- Primiți
cu colinda? se auziră glasurile vesele ale copiilor.
- Primim,
primim.
Pe tot parcursul colinzilor, gazda nu-și
putea lua privirea de la micii colindători care își puneau toate forțele și
toată bucuria în intonarea colinzilor.
- Mi-ați
umplut inima de bucurie, dragii mei! De când nu ne mai petrecem Crăciunul în
sat, casa noastră a uitat cum este să audă sunetul colindelor de altădată.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru această bucurie!
Matei, mezinul familiei, care stătuse
abătut până la sosirea colindătorilor, exclamă :
- Mamă,
mamă! Niciodată nu am înțeles ce înseamnă cu adevărat bucuria Nașterii
Domnului! Dacă știam că bucuria nu stă în multele jucării și mofturi din
fiecare an, nu vă mai pricinuiam atâta întristare. Mâine aș vrea să merg și eu
cu ei! Îmi doresc să bucur și eu oamenii și să vestesc Nașterea Domnului.
- Cu
mare bucurie, Matei! se auziră în cor glasurile vesele.
- Chiar
aveam nevoie de voci.
Copiii s-au îmbrățișat cu toții,
asigurându-se că se vor revedea a doua zi.
Ajuns acasă, cu capul plecat și rușinat,
dar totuși bucuros, Andrei îi spuse mamei :
- Mamă,
îmi pare rău! Ai avut dreptate. Astăzi am înțeles cu adevărat ce înseamnă bucuria
Nașterii Domnului. Nimic nu se compară cu bucuria vestirii acestei sărbători
celorlalți. Oamenii au atâta nevoie de El!
- Dragul
meu, mă bucur atât de mult că ai putut simți bucuria autentică a acestei
sărbători! Să știi că Domnul nu va lăsa niciodată întristările de acest fel să
umbrească o sărbătoare atât de mare pentru toată creștinătatea. Haide acum să
îngenunchem și să mulțumim împreună Domnului pentru ziua de astăzi și ca cea de
mâine și Praznicul acesta luminat să ne aducă nouă și tuturor pe Pruncul Iisus
în inima noastră.
Doamne, din peștera altădată rece a
sufletului nostru, fă-ți și anul acesta palat cald și primitor în care să te
naști. Nu lăsa ca cele ce lumea îmbrățișează să ne fie nouă bucurii vremelnice
ale acestei sărbători, ci fă să te primim de-a pururea în inima noastră, să ne
fii Tu adevăratul motiv de bucurie.
Suflete, ce mai înseamnă astăzi pentru
tine Crăciunul?
Urmează
perioadă
de
jurizare:
03.12.2018
–
15.12.2018
„Premiul
publicului”
va fi
acordat
în
urma
votului
on-line pe
Câștigătorii
vor
fi anunțați pe data 16.12.2018
Comentarii
Trimiteți un comentariu