Proza din concurs cu nr. 8 - GLASUL BRADULUI
Într-una din iernile cele vechi, pe când zăpezile îmbrăcau casele, așa
încât ajungeau până la streșinile lor și geamurile nu se dezghețau până spre
primăvară în casa unei familii, se făceau pregătirile de Crăciun. Iernile în
munți sunt nemiloase, se aștern greoaie peste casele oamenilor, dar viața lor
trece așa cum se poate, cu greutăți și lipsuri dar și cu bucurii mărunte aduse
de poveștile spuse copiilor la gura sobei de către părinți sau bunici.
În această iarnă grea, tatăl celor trei
copii dintr-o frumoasă familie avea aceeași grijă: să meargă în pădure, să taie
un brad potrivit pentru casa și sărbătoarea lor. Avea să fie împodobit de copii
în Ajunul Crăciunului cu câteva globulețe și nuci vopsite, legate cu ață de
mama lor. Mai puneau și niște ghirlande păstrate de la un an la altul și mici
capete de lumânări, prinse de crenguțele bradului. Aveau atât de puține! Dar
era o bucurie imensă acest lucru, de parcă încă un suflet intra în casa lor.
- Mâine voi merge la pădure, să caut un
braduț pentru copii noștri, îi spuse
bărbatul soției sale, în timp ce ea
frământa aluatul pentru colăceii pe care urma să-i împartă colindătorilor.
Copiii erau fericiți, că mama lor cocea
colăcei în cuptorul sobei de cărămidă, după care dormeau copiii cei mici. Aveau
acolo loc pentru somnul copilăriei lor!
- Bine te-ai gândit, omule, zise femeia!
Deja ninge, iar dacă se așterne zăpada mai mare, nu mai poți intra în pădure!
- Fii fără grijă! Cu sania trasă de cal
pot să răzbesc și-apoi în pădure e dos și o să caut un brăduț frumos, pe care o
să-l simt eu că vrea să vină la noi în casă.
- Tu știi mai bine cum trebuie să faci
treburile astea, tu ești bărbat. Eu îți pregătesc acum cele de trebuință pentru
drum, niște slană și pâine, că uite-acușica scot tăvile din cuptor.
Copiii au auzit cele spuse de părinții
lor și tare s-au mai bucurat, că vor avea brad și în acest an!
- Haideți, la culcare ! Gata cu joaca pe
azi, mâine avem mai mult de treabă și
trebuie să ne odihnim.
- Ne-aduce tata brad? întrebă Petruș,
băiatul cel mic în timp ce-și așeza pernuța după sobă.
- Da! Dar să vedem, dacă vreun brăduț
din pădure va dori să vină la noi, să ne
bucure sărbătorile.
Copilul se așeză pe perna gândurilor.
Cum să vrea să vină bradul la noi? Dar brazii au glas? Brazii nu vorbesc
niciodată! Cum va ști tata care-i bradul pentru casa noastră? Cu aceste gânduri
amestecate în mintea lui, băiețelul a adormit. Somnul i-a dăruit un vis
minunat, în care el a stat de vorbă cu un brad, așa cum ar fi vorbit cu un om
și în timp ce glăsuia, se mișca din toate crengile, de parcă ar fi avut brațe.
Chiar l-ar fi îmbrățișat pe copil!
Dimineață băiețelul se trezi înaintea
părinților și se gândi la visul avut peste noapte și acum era tare bucuros că
un brad i-a vorbit. Fugi în patul tatălui său să-i povestească tot ce a visat.
- Tată, tată! Am vorbit cu un brăduț!
Era mai înalt decât mine, dar a fost prietenos și mi-a spus că îi place de mine
pentru că sunt cuminte și ascultător și că ar vrea sa fim prieteni mai mult
timp. Vrea să vină la noi acasă!
- Și cum poți fi prieten cu un brad?
Crezi în asta?
- Da! El mi-a spus că vrea să creștem
împreună și vreau și eu, doar așa voi fi înalt ca el și sănătos.
- Dar nu ți-a spus și ce trebuie să faci
ca să rămâneți prieteni?
Copilul rămase pe gânduri! Chiar ! Cum
pot rămâne prieten mereu cu un brad? Trebuie să se poată face ceva!
- Tată! Te rog! Fă tu ceva, că tu poți!
Ți-am spus că bradul mi-a spus în vis
multe, mi-a vorbit ca un om, l-am auzit,
era în fața mea! Mi-a spus ca daca vom fi prieteni îmi va face mult bine. O
să-l găsești azi la pădure! E și el tot copil, dar e puțin mai înalt decât
mine, cu crengi dese, bine crescute pe corpul lui, e drept și zâmbitor. Ca să-l
recunoști, când vei ajunge aproape de el, va fluiera!
Tatăl promise fiului său că îl va căuta
și sigur îl va găsi să-l aducă acasă.
După ce se îmbrăcară și femeia lui
aprinse focul în sobă, el își luă traista cu merinde, pregătită de cu seară,
ieși afară să înhame calul la sanie. Luă toporul din șopron și se întoarse
către nevasta lui:
- Ce fac eu cu băiețașul ăsta? Cum să-i
aduc eu un brad prieten? Aleg un brad, îl tai, îl aduc acasă și stă cu noi până
după Anul Nou, dar apoi, se usucă și-l tăiem bucăți pentru foc. Eu nu știu cum
se fac minunile astea? Oare ce-a vrut el să spună, că-i va face bradul mult
bine? Cum să-l ținem mai mult lângă noi pentru băiat?
- Măi omule, măi! Da, tu nu te pricepi
deloc? Minuni nu știu nici eu să fac, dar eu spun să iei din șopron și cazmaua
cu tine la pădure și să scoți bradul cu rădăcină cu tot, să-l aduci acasă și
să-l punem în fața casei în grădină. Doar așa va trăi mulți ani verde și
sănătos, fiind prietenul pruncului nostru cel frumos!
- Doamne ! Doamne ! Bine te-ai mai
gândit și bine că m-ai scos din acest impas, că eu tocmai îi promisesem fiului
că-i aduc un brad prieten, dar mă frământam acuma tare de tot, că nu știam cum
să fac, să nu întristez copilul. Așa voi face, măi nevastă! Aduc bradul cu
rădăcină! Rămâi cu bine! Pe seară mă întorc! Bine că ține vremea cu mine ! O să
mai tai si niște lemne să avem pentru foc.
- Ai mare grijă!
Ziua se anunța călduță și ningea mărunt
ca într-o iarnă adevărată. Muntele era înveșmântat în alb, cu brazii împovărați
de greutatea zăpezii. Imagine de vis!
Omul merse cu sania pe la marginea
pădurii și găsi drumul să intre în inima ei. Coborâ din sanie, calul îl urmă la
pas și se opri. Stăpânul se uită și căută niște copaci pe care să-i taie, să-i
ducă acasă pentru foc și la urmă să caute bradul cel zâmbitor, așa cum îi
spusese copilul că va fi cel care va vrea să-i fie prieten. Găsi câțiva copaci
potriviți la grosime. El era singur și nu putea mânui copaci grei. I se făcu
foame și scoase din traistă slana tăiată bucățele, mâncă cu pâine și bău și vin
din sticla pusă de nevasta lui. Trebuia să continuie cea mai grea treabă: să găsească
bradul vorbitor! Asculta acum atent, să audă șuieratul! Începu să se amurgească
și el nici măcar nu își dădu seama cum trecuse ziua. Merse ce merse și deodată
se porni un vânt puternic în fața lui, viscolind printre brazi atât de tare că
trebui să-și acopere fața cu brațul.
- Uuuuuuu! Uuiiuuuiiiiuuuuuu! se auzi
chiar lângă umărul său drept!
Aproape speriat se opri și deodată se
opri și vântul. Un brăduț tânăr, frumos, cu crengile egale, bine crescut, cu
vârful semeț ca și cum ar fi avut gânduri înalte, îl făcu să-și exprime uimirea
cu voce tare, spunând:
- Ești chiar așa cum a spus copilul meu!
Ești frumos și parcă ai un chip zâmbitor deși nu văd nici ochi, nici gură și
nici frunte semeață!
Deodată se aprinseră două luminițe pe
locul unde ar fi trebuit să fie capul lui și repede, niște ochișori clipiră în
semn de aprobare. Omul se sperie puțin dar își dădu imediat seama că acesta nu
era un brăduț oarecare ci unul de basm, un brăduț înțelept care pregătea ceva
pentru copilul lui: mult bine !
- Te iau acasă la noi! Tu ești cel care
trebuie să fii prietenul lui Petruș!
O să sap în jurul tău cu grijă, nu te va
durea nimic, promit!
Brăduțul clipi din nou din ochișorii
strălucitori ca două steluțe. Omul luă cazmaua și începu să sape cu grijă în
jurul lui și nu dură mult și îl scoase din pământ.
Când îl așeză în sanie, peste lemne,
brăduțul închisese ochii, pentru că nu mai avea luminițele dar el știa că avea
să meargă acasă.
Ajunseră cu bine! În urma soțului ei,
femeia rugase un vecin, să facă o groapă în fața casei unde urma să fie plantat
brăduțul.
Când trase sania în curte copiii ieșiră
fuga din casă, văzând crengile bradului peste lemne. Petruș strigă de la ușă:
- Asta-i bradul meu din vis! El o să fie
prietenul meu de acum! O să vedeți voi ce bine ne vom înțelege !
Bucuroși că și anul acesta vor avea brad
de sărbători copiii se așează la masă cu părinții. În acest timp, simțindu-se
fericiți cu toții, că erau împreună, că erau sănătoși și uniți la toate, tatăl
spuse:
- Draga mea, Ana ! Să ne dea Dumnezeu
sănătate și putere de muncă, să
creștem copiii noștri cei buni și
frumoși. Acum mai avem pe cineva în familie, prietenul lui Petruș, brăduțul lui
vorbitor.
- Da, tată! O să am grijă de el, o să-l
ocrotesc și o să-l îngrijesc totdeauna cu
dragoste! Într-o zi el o să mă
răsplătească, știu asta!
Cu ochii plini de fericire mama privea
duios spre copiii ei. Acum aveau sărbătorile întregi pentru fără brad împodobit
nimic nu avea farmec.
- Nu v-ați gândit că am putea împodobi
bradul în curte?
- Daaa! strigară cei trei copiii în cor!
Așa o să avem brăduț de Crăciun mereu și
nu va mai merge tata să taie din pădure
în fiecare an! Mâine o să-l împodobim și va fi și el bucuros alături de noi, o
să vedeți!
Așa se și întâmplă! Îmbrăcați bine, a
doua zi copiii au pus în brăduț globulețe și ghirlande. Numai Petruș l-a văzut
zâmbind fericit și l-a strâns ușor de o creangă și i-a promis în gând prietenie
și dragoste veșnică. Când și-a pregătit somnul, la locul lui lângă sobă,
copilul și-a dorit să-l viseze din nou, poate să-i mai spună ceva, că doar în
vis se întâmplă miracolele. Dar nu-l mai visă!
A doua zi dimineață i se plânse mamei,
care îi spuse blând:
- De-acum, tu trebuie să înfăptuiești
minunile voastre. El a venit la noi să îți arate cât de mult înseamnă să ai
grijă de pădure, pentru că ea înseamnă aer, sănătate și viitor.
Copilul primi pe obraz un sărut cald de
la mama lui, care urma să-i îndrume pașii în tot ce avea făcut în viață. Acum…
era copil dar trebuia să devină omul drept ca bradul, sănătos și prietenos ca
el, așa cum doar în vis i se spusese.
Urmează
perioadă
de
jurizare:
03.12.2018
–
15.12.2018
„Premiul
publicului”
va fi
acordat
în
urma
votului
on-line pe
Câștigătorii
vor
fi anunțați pe data 16.12.2018
Comentarii
Trimiteți un comentariu