Proza din concurs cu nr. 4 - PRIMIȚI CU COLINDA?!


         
autorul arte 13 ani

 Ne aflăm pe data de 10 decembrie în 1941 într-o localitate din Rusia, în satul C. Neaua cade lin peste acest sat uitat de lume iar fluturașii strălucitori și nevinovați sunt purtați pe aripile nevăzute ale vântului.  Iarna și-a lăsat pe deplin amprenta prin cămășile fără nasturi pe care le-a lăsat  brazilor, crengilor a pus căciuli de puf, plapumă pământului și flori de gheță la geamul celor câteva zeci de case. Peronajele principale ale acestei povestiri sunt  cei trei gemeni, copiii Mariței și a lui Lavrenti: Evgeni, Igor, și Iustina.
          Ceasul  arată ora nouă jumătate iar cei trei se află sub plapuma  ascultând, ca în fiecare seara, povestea pe care le-o citea mama. Tatăl era plecat la război și nu știau dacă mai face umbră pământului sau se află pe undeva părăsit. Când mama termină de citit, copiii erau aproape adormiți. Le dădu tuturor un pupic dulce pe frunte și plecă să își facă rugăciunea în taină. Erau o familie credincioasă dar asta trebuia să rămână în ascuns dacă nu voiau să ajungă cu toții după gratii. Putem spune că erau o familie fericită chiar dacă pe alocuri mai erau și câteva lipsuri din cauza planului diavolesc numit Al Doilea Război Mondial.

 
          - Mamă unde îmi gasesc mănușile?! Hai repede că pleacă ceilalți fară mine!
          - Nu te îngrijora, te vor aștepta, răspunse mama în timp ce punea mănușile în mâinile moi ale lui Igor.
          - Să aveți grijă de voi și să vă întoarceți înainte să se întunece. Domnul Iisus să fie cu voi.
          - Sigur, răspunse acesta rupând-o la fugă să își ajungă frații. Au ajuns la locul programat de joacă de unde să se dea cu săniile împreună cu alți copii din sat. Neaua cădea lin peste copii, fără să aibă de gând să înmpidice bucuria lor. Când se întoarseră acasă povestiră mamei cele întâmplate.
          - Mamă, să vezi ce mi s-a întâmplat, spuse Evgeni îngrijorat. Era să cad în prapastia aceea mare dar nu știu cum că sania s-a oprit. După ce mi-am dat seama în ce pericol mă aflasem, am mulțumit lui Dumnezeu că m-a păzit. Pe acolo se afla și un soldat și când m-a auzit a spus enervat că dacă se va mai întâmpla incă o dată nu ne va fi bine deloc. Nu îți poți închipui ce sperietură am tras atunci!
          - Nu e nimic, nu te speria. Nădejea noastră trebuie să fie la Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. Acum însă, cine vrea să repetăm colindele pentru Craciun?
          - Sigur că vrem, răspunse Iustina, dar cum vom merge cu colindul dacă sunt atâția soldați care o să ne vadă.
          - Nu aveți grijă,  puneți-vă încrederea în Dumnezeu. Copiii începură să cânte cu atâta fericire și nevinovăție în suflet că puteai crede că ai ajuns la casa unor îngeri. Atmosfera era fantastică. La lumina lumănărilor sub îndrumarea mamei gemenii se pregăteau de Nașterea Pruncului Iisus care acum câteva secole se născuse în Beetleem pentru Mântuirea omenirii. S-a născut pentru toți, chiar și pentru tine, dragă cititorule. Noaptea se lăsa ușor peste sat, dar nereușind să cuprindă și lumina din sufletul acestei familii binecuvântate.
          Este 24 Decembrie. Iustina îl ajută pe Igor să se îmbrace pentru a putea pleca la colindat. Se puneau în mare pericol dar aveau pe deplin încredere în Domnul Iisus care acum se năștea. Împreună cu mama lor au plecat spre prima casă din sat. Ninsoarea cădea lin. Nu era foarte frig dar pământul era acoperit în întregime de covorul alb și rece. Ajunși acolo frații au strigat în cor: - Primiți cu colindul?. Ușa se deschise ușor și în spatele ei au apărut membrii familiei. „ Noapte de vis, timp preasfânt…”. Colindul începu să umple atmosfera într-o fericire parcă nefirească. Totuși ceva deranjă această pace. În timp ce colindătorii erau prinși în acea bucurie tainică,o umbră trecu pe lângă ei. Mama rămase uimită și nu știa dacă era realitate sau i se păruse. La sfârșitul colindului gazda le mulțumi din suflet dar le spuse să aibă mai multă precauție dacă nu vor vrea să fie prinși. La a doua și a treia casă primiră aceleși vorbe și mama observă din nou acea umbră misteriosă. Începu să aibă  o undă de îngrijorare, așa că le spuse copiilor că următoarea casă este și ultima . Copiii nu erau foarte încântați dar ascultară de vorbele mamei.
          - Primiți cu colinda? Strigară colindătorii, exagerând un pic cu volumul. Nu apucară să termine bine că se auziră mai multe împușcături și cu toții deveniră inconștinenți. Din ce am aflat eu mai târziu cu durere în suflet este că un soldat îi urmărise și când crezu că este momentul poltrivi  începu să împuște în acea săracă familie fără să aibă țintă exactă. Se pare că mama împreună cu Iustina și  Evgeni au murit pe loc dar Igor a reușit să supraviețuiască. Tare mult m-am întristat când am aflat de povestea acestei familii binecuvântate, după cum văd că v-ați întristat și voi. Poate că Dumnezeu a vrut ca acești copii nevinovați să fie feriți de tot răul și l-a lăsat pe Igor ca mărturie. Au murit ca niște martiri prin vestirea Nașterii Domnului. Nu cred că e momentul să ne întristăm de Crăciun,  dar ar trebui să fim foarte recunoscători că suntem în deplină libertate să ne manifestăm credința în singurul Dumnezeu, căci nu știm dacă zilele care vor mai veni ne vor mai îngădui aceasta și, ca în povestea de față, va trebui plătit un preț foarte mare. Nu suntem departe de vremea  când totul va fi anormal și majoritatea vor cădea robi diavolului. Însă, să nu ne întristăm acum ci să ne veselim de bunătatea lui Dumnezeu pentru că a trimis pe singurul Lui Fiu ca „oricine care crede în el să nu piară ci să aibă viață veșnică”. Nici nu am apucat să termin de scris această povestire,  când aud cu putere de afară strigătul:
          - PRIMIȚI CU COLINDA??!
 


Urmează perioadă de jurizare: 03.12.2018 15.12.2018

Premiul publicului

va fi acordat în urma votului on-line pe


Câștigătorii

vor fi anunțați pe data 16.12.2018

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Locul I / proză: Cea mai frumoasă colindă

Premiul III / Poezie: Zaheu

Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte