Proza din concurs cu nr. 4 - PRIMIȚI CU COLINDA?!
Ne aflăm pe data de 10 decembrie în
1941 într-o localitate din Rusia, în satul C. Neaua cade lin peste acest sat
uitat de lume iar fluturașii strălucitori și nevinovați sunt purtați pe aripile
nevăzute ale vântului. Iarna și-a lăsat
pe deplin amprenta prin cămășile fără nasturi pe care le-a lăsat brazilor, crengilor a pus căciuli de puf,
plapumă pământului și flori de gheță la geamul celor câteva zeci de case.
Peronajele principale ale acestei povestiri sunt cei trei gemeni, copiii Mariței și a lui
Lavrenti: Evgeni, Igor, și Iustina.
Ceasul arată ora
nouă jumătate iar cei trei se află sub plapuma
ascultând, ca în fiecare seara, povestea pe care le-o citea mama. Tatăl
era plecat la război și nu știau dacă mai face umbră pământului sau se află pe
undeva părăsit. Când mama termină de citit, copiii erau aproape adormiți. Le
dădu tuturor un pupic dulce pe frunte și plecă să își facă rugăciunea în taină.
Erau o familie credincioasă dar asta trebuia să rămână în ascuns dacă nu voiau
să ajungă cu toții după gratii. Putem spune că erau o familie fericită chiar
dacă pe alocuri mai erau și câteva lipsuri din cauza planului diavolesc numit
Al Doilea Război Mondial.
- Mamă unde îmi gasesc mănușile?! Hai repede că pleacă
ceilalți fară mine!
- Nu te îngrijora, te vor aștepta, răspunse mama în timp ce
punea mănușile în mâinile moi ale lui Igor.
- Să aveți grijă de voi și să vă întoarceți înainte să se
întunece. Domnul Iisus să fie cu voi.
- Sigur, răspunse acesta rupând-o la fugă să își ajungă
frații. Au ajuns la locul programat de joacă de unde să se dea cu săniile
împreună cu alți copii din sat. Neaua cădea lin peste copii, fără să aibă de
gând să înmpidice bucuria lor. Când se întoarseră acasă povestiră mamei cele
întâmplate.
- Mamă, să vezi ce mi s-a întâmplat, spuse Evgeni
îngrijorat. Era să cad în prapastia aceea mare dar nu știu cum că sania s-a
oprit. După ce mi-am dat seama în ce pericol mă aflasem, am mulțumit lui
Dumnezeu că m-a păzit. Pe acolo se afla și un soldat și când m-a auzit a spus
enervat că dacă se va mai întâmpla incă o dată nu ne va fi bine deloc. Nu îți
poți închipui ce sperietură am tras atunci!
- Nu e nimic, nu te speria. Nădejea noastră trebuie să fie
la Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. Acum însă, cine vrea să repetăm colindele
pentru Craciun?
- Sigur că vrem, răspunse Iustina, dar cum vom merge cu
colindul dacă sunt atâția soldați care o să ne vadă.
- Nu aveți grijă,
puneți-vă încrederea în Dumnezeu. Copiii începură să cânte cu atâta
fericire și nevinovăție în suflet că puteai crede că ai ajuns la casa unor
îngeri. Atmosfera era fantastică. La lumina lumănărilor sub îndrumarea mamei
gemenii se pregăteau de Nașterea Pruncului Iisus care acum câteva secole se
născuse în Beetleem pentru Mântuirea omenirii. S-a născut pentru toți, chiar și
pentru tine, dragă cititorule. Noaptea se lăsa ușor peste sat, dar nereușind să
cuprindă și lumina din sufletul acestei familii binecuvântate.
Este 24 Decembrie. Iustina îl ajută pe Igor să se îmbrace
pentru a putea pleca la colindat. Se puneau în mare pericol dar aveau pe deplin
încredere în Domnul Iisus care acum se năștea. Împreună cu mama lor au plecat
spre prima casă din sat. Ninsoarea cădea lin. Nu era foarte frig dar pământul
era acoperit în întregime de covorul alb și rece. Ajunși acolo frații au
strigat în cor: - Primiți cu colindul?. Ușa se deschise ușor și în spatele ei
au apărut membrii familiei. „ Noapte de vis, timp preasfânt…”. Colindul începu
să umple atmosfera într-o fericire parcă nefirească. Totuși ceva deranjă
această pace. În timp ce colindătorii erau prinși în acea bucurie tainică,o
umbră trecu pe lângă ei. Mama rămase uimită și nu știa dacă era realitate sau i
se păruse. La sfârșitul colindului gazda le mulțumi din suflet dar le spuse să
aibă mai multă precauție dacă nu vor vrea să fie prinși. La a doua și a treia
casă primiră aceleși vorbe și mama observă din nou acea umbră misteriosă.
Începu să aibă o undă de îngrijorare,
așa că le spuse copiilor că următoarea casă este și ultima . Copiii nu erau
foarte încântați dar ascultară de vorbele mamei.
- Primiți cu colinda? Strigară colindătorii, exagerând un
pic cu volumul. Nu apucară să termine bine că se auziră mai multe împușcături
și cu toții deveniră inconștinenți. Din ce am aflat eu mai târziu cu durere în
suflet este că un soldat îi urmărise și când crezu că este momentul
poltrivi începu să împuște în acea
săracă familie fără să aibă țintă exactă. Se pare că mama împreună cu Iustina
și Evgeni au murit pe loc dar Igor a
reușit să supraviețuiască. Tare mult m-am întristat când am aflat de povestea
acestei familii binecuvântate, după cum văd că v-ați întristat și voi. Poate că
Dumnezeu a vrut ca acești copii nevinovați să fie feriți de tot răul și l-a
lăsat pe Igor ca mărturie. Au murit ca niște martiri prin vestirea Nașterii
Domnului. Nu cred că e momentul să ne întristăm de Crăciun, dar ar trebui să fim foarte recunoscători că
suntem în deplină libertate să ne manifestăm credința în singurul Dumnezeu,
căci nu știm dacă zilele care vor mai veni ne vor mai îngădui aceasta și, ca în
povestea de față, va trebui plătit un preț foarte mare. Nu suntem departe de
vremea când totul va fi anormal și
majoritatea vor cădea robi diavolului. Însă, să nu ne întristăm acum ci să ne veselim
de bunătatea lui Dumnezeu pentru că a trimis pe singurul Lui Fiu ca „oricine
care crede în el să nu piară ci să aibă viață veșnică”. Nici nu am apucat să
termin de scris această povestire, când
aud cu putere de afară strigătul:
- PRIMIȚI CU COLINDA??!
Urmează perioadă de jurizare: 03.12.2018 – 15.12.2018
„Premiul
publicului”
va fi
acordat
în
urma
votului
on-line pe
Câștigătorii
vor
fi anunțați pe data 16.12.2018
Comentarii
Trimiteți un comentariu