TRAIAN DORZ – AURA REZISTENȚEI ÎN HRISTOS A UNUI NEAM - Premiul III - secțiunea eseu
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a III-a
https://oasteadomnului.ro/concursul-national-de-creatie-literara-eseu-traian-dorz-editia-a-iii-a/
TRAIAN DORZ – AURA REZISTENȚEI ÎN HRISTOS A UNUI NEAM
Doamne, de n-am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta
milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lauda pe Tine, pe
care Te binecuvintează neîncetat îngerii?
Știutorul inimilor,
iartă sufletele noastre.
A da mărturie despre cunoașterea omului de rezistență al lui Dumnezeu, fr. Traian Dorz – e greu, implică un nivel de apropiere față de dânsul, implică o sforțare de a te lăsa lucrat de Duhul Sfânt spre a răzbi în intemperiile vieții.
Fr. Traian s-a arătat dispus chemării lui Dumnezeu, s-a alineat în rând cu
înaintașii sfinți – viața, prin urmarea voii lui Dumnezeu a rezervat-o pentru a
transmite scopul existenței lui în această lume și la ce se va duce în lumea
cealaltă.[1]
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
pacatul cu-a lui rădăcină,
că-n dragoste sufletul este curat,
prin ea se păstrează-n lumină.
în răni de păcate să torn nesfârșit
balsamul iubirii divine,
căci dragostea-i semnul că Domnul Slăvit
Născutu-m-a nou dintru Sine.
Răspunsul la jertfă, i-a dat trăinicia în Hristos.
Când trebuie o
jertfă, eu mă gândesc la tine,
Iubirea mea
cerească, frumos și drag copil,
și simt că tu ești prețul
izbânzilor divine
și-aștept să
vină-altarul, să-l văd, cerându-ți-l.
Scopul jertfei, nu a fost și nu este, în principal, o chestiune de
renunțare, ci de dăruire față de Dumnezeu și față de aproapele. Semnul că
dăruirea este primită de Dumnezeu – e dat de restaurarea comuniunii[2] cu El și împlinirea datoriilor
față de semeni.[3][4] Cât de anevoios spune fr.
Traian că este acest drum de inițiere, de formare și de rămânere continuă pe
drumul Golgotei și al ajungerii la Înviere,[5] în poziționarea față de Dumnezeu ca fiu și a lucra de
acolo.[6][7]
Și n-am fost floare
răsărind
din gras pământ de seră
ci-odraslă din pământ uscat,
trudită și stingheră,
De-aceea rodul meu sărac
e plin de-amărăciune
și tot ce are bun în el
e-un strop de rugăciune.
Fr. Traian ne este pilda fiului, cel în relație cu Tatăl Ceresc – neîntârziat
stării de fi și de a face. S-a pus în
starea de a face. Opera lăsată vădește starea fr. Traian de dinaintea
realizării lucrului, starea lui din timpul lucrului și starea lui de după săvârșirea
lucrului.[8][9]
Arhimandritul Sofronie Saharov spune că, o bună misiune ortodoxă presupune
două lucruri: să ai prezența Duhului
Sfânt în tine și să vorbești limbajul culturii oamenilor cărora îți adresezi
misiunea. Viața de zi cu zi a fr. Traian a împlinit rugăciunea sa către Domnul. Harismele și roadele
Sfântului Duh – untdelemnul milei, prezența sării credinței a picurat în
inimile deschise și neștiutoare stropul de har căutat.[10]
Plângeţi, ochii
mei, mereu
rugători spre Dumnezeu,
pentru buni şi pentru răi,
căci toţi sunt copiii Săi.
„De aceea și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm
orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în
lupta care ne stă înainte, pentru că înaintașii noștrii sfinți, n-au primit
făgăduința – pentru că, Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu
ia fără noi desăvârșirea.”[11]
Cu ale lor rugăciuni,
Doamne, miluiește-ne.
Amin.
[1] Din Prietenul tinereții mele.
[2] Cum să trăim Ortodoxia astăzi, p. 59.
[3] Din Hristos – Puterea Apostoliei.
[4] Este-acel hotar la care încetează-n totul firea
încetează mărginitul, începînd nemărginirea.
Încetează orice simțuri, piere orice rațiune,
înghițite de lumină, strălucirea le supune. – din Scrisoare despre jertfă
[5] din afară lupte, din lăuntru temeri – II
Corinteni 7:5, vezi și nota 9.
[6] “Ce bine este când bunul lucrător al Cuvântului este și un
bun lucrător al mâinilor, al lacrimilor, al genunchilor, al inimii. Evanghelia
propovăduită în felul acesta este singura Evanghelie vie, adevărată, rodnică și
sfântă. Și propovăduitorii unei astfel de Evanghelii sunt adevărații trimiși ai
lui Hristos.” – din Hristos
– Puterea
Apostoliei
[7] O, dar este în această unică și grea lucrare un hotar la care chinul
și durerea ta dispare. Nu mai sînt dorinți sau temeri, sentimente și-obligații,
piere orice legătură de-nrudire, timp și spații,
piere tot cum niciodată n-ar fi fost și
nicăierea, - și rămîne numai una, una singură: Iubirea! – din Scrisoare
despre jertfă
[8] Vorba
sună, fapta tună. – vorbă din popor
[9] Părintele Galeriu Constantin
referitor la roade spune așa: omul se realizează prin 3 lucruri – prin zidirea
sa persoanlă după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, prin fii și ucenici și
apoi prin opere (de la cel dintâi pahar de apă care îl dă și până la cele mai
înalte și mai nobile opere sociale pe care le face omul în folosul celorlalți.)
[10] Căci numai durerea inimii și
osteneala trupului știu să facă lucrul Adevărului – ca nu cumva călătorind fără
durere, numai prin auzite să nu dobândească roade și să ne învinovățească pe
mine sau pe alții că nu este cum am zis. – din spusele părintelui Iustin
[11] Evrei
12:1, 11:39-40.
Comentarii
Trimiteți un comentariu