TRAIAN DORZ – AURA REZISTENȚEI ÎN HRISTOS A UNUI NEAM - Premiul I

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a III-a

https://oasteadomnului.ro/concursul-national-de-creatie-literara-eseu-traian-dorz-editia-a-iii-a/

Traian Dorz – aura rezistenței în Hristos a unui neam

de Arghire Gabriel, Localitatea Ivești, județul Galați

Suferința a dăruit aura rezistenței în Hristos a părintelui Iosif Trifa, a fratelui Traian Dorz, a neamului românesc și o va dărui tuturor acelora peste care Dumnezeu o va trimite. Măsura suferinței trimisă de Dumnezeu unui om fratele Traian o surprinde înțelept în versurile: „Tu porți mâna care / taie rana grea” ^[2]. Mărturisind și scriind numai din trăirea zilnică cu și în Hristos, fratele Traian se include în cuvintele adresate unor tineri la o sărbătoare literară: „Eu binecuvânt din toată inima pe cel căruia Dumnezeu îi face parte de suferință. Pentru că știu că de la acela, Dumnezeu va scoate opere minunate și eterne.”. Atâtea volume de poezii, atâtea versificări, atâtea scrieri au izvorât din suferința pe care a avut-o... Tinerilor și fraților ce veneau la el și îi arătau încercările lor poetice, le spunea că „pentru a scrie ceva care să miște și să rămână, se cere mai întâi să citești mult, să asuzi mult, să te rogi mult, să iubești mult, să plângi mult – și, mai ales, să suferi mult.” ^[3]

Într-un moment când fratelui Cornel Rusu i-au fost confiscate manuscrisele la care muncise mult timp, fratele Traian îl îmbărbătează spunând că „Trandafirul, cu cât îl zdrobești, cu atât își răspândește și mai puternic parfumul. Perlele sunt flori care cresc din rănile scoicilor…” ^[4]. Așa înțelegea suferința fratele Traian și așa dorea să fie înțeleasă și de către frații pe care îi prețuia mult, mult...

Oare când se va înțelege că suferința e mijlocul prin care omul se apropie cel mai mult de Dumnezeu? Ori dacă s-a înțeles aceasta, de ce omul se ferește de suferință, de ce nu-L dorește pe Dumnezeu? Dacă însuși aurul trece prin foc pentru că „atâta zgură încă-n aur se găseşte” ^[5], atunci cu cât mai mult fiecare om sigur trebuie să aibă parte de trecerea prin foc, trecerea prin suferință. Iar suferința este cea care dăruiește strălucire aurei (aureolei). Fără trecerea prin foc trebuie știut că razele aureolei nu apar, după cum „literele nu strălucesc” dacă lipsește suferința ^[3].

Dacă poporul român încă mai este creștin-ortodox, atunci o mare parte se datorează și suferinței de care a avut parte. Peste neamul nostru au trecut popoarele cotropitoare, popoarele învecinate, răpindu-i mereu țăranului român osteneala, truda de sub arșița soarelui. De multe ori românul doar a semănat, a îngrijit, a văzut cum rodul crește, dar fără să se poată bucura de seceriș. O, sărmanii țărani români iobagi asupriți și chinuiți... O, sărmanii țărani români ce se răscoleau împotriva domnitorului și boierilor asupritori... Și totuși, Dumnezeu a îngăduit. Și totuși, Dumnezeu a îngăduit... Este așa o taină pentru om îngăduința și răbdarea lui Dumnezeu când El vede răutățile și nedreptățile oamenilor și când aude suspinul necăjiților. Vede tot și totuși Dumnezeu îngăduie... Îngăduie pentru ca omul să nu uite de El și să se apropie de El. O, cântarea scumpă a părintelui Iosif Trifa: „Un cântec preadulce”. Cât de clar și de adevărat spune părintele că „orice necaz în lume ne vine / pe noi să ne-nvețe să cântăm într-un fel / mai lângă Domnul meu, mai lângă El” ^[8]. Despre suferințele părintelui Iosif, la aceeași adunare a sărbătorii literare, fratele Traian face următoarea mărturisire fraților ce erau de față: „Părintele Iosif dacă a aflat atâtea adevăruri minunate şi a putut să ne împărtăşească şi nouă ceva din Tainele Lui Dumnezeu, pe acestea le-a aflat în anii lui cei grei de suferinţă pentru Hristos…” ^[1]

Poate cineva ar fi tentat de strălucirea razelor aureolei ce apar din urma suferinței, însă fratele Traian așa frumos avertizează despre primirea suferinței spunând: „n-o cereți prea grăbit / că nu-i ușoară. Mii de doruri sunt în suflet / care nu doresc să moară.” ^[5]. Suferința este bună, cererea ei de la Dumnezeu este bună, însă felul cum omul ar trece prin suferință s-ar putea să nu îl transforme în ceea ce așteaptă Dumnezeu. Poate ar fi tentat de strălucirea aurei, de „operele minunate și eterne” ^[1] care ar ieși din urma suferinței, dar s-ar putea să dorească mai puțin să se și apropie de Dumnezeu. Ori tocmai din apropierea de Dumnezeu se dăruiesc fiilor lui Dumnezeu și celelalte daruri. Se întâmplă că se ia darul, dar este uitat Dăruitorul! Trebuie să nu fie uitat darul suprem dăruit de Tatăl Ceresc tuturor oamenilor și pe care trebuie să-l primească orice om: Jertfa de pe Crucea Golgotei. Fiul Său cel Preaiubit îi îmbrățișează pe toți de pe cruce, parcă spunând: „Primiți acest dar din Mâna Tatălui Meu Ceresc!”. Dacă fratele Traian a stat tare în suferințele pentru „Preaiubitul scump al inimii lui” ^[6], aceasta are la bază legătura nedespărțită cu Jertfa Crucii, acest Lanț mai tare ca fierul, ilustrat și în versurile din poezia „Noi știm o Jertfă” ^[7]: „Rămânem deci la Jertfa Crucii, / cu Iisus, veșnic rămânem / și-n Adevăr umblăm, - Viața / cea fără moarte s-o avem.”

Așadar, oricine va dori să fie alipit puternic de Dumnezeu, să fie ancorat în Hristos, să aibă aura rezistenței, va primi suferința cu bucurie și va binecuvânta pe Părintele Ceresc pentru că i-a trimis acest dar. Datorită suferinței părintele Iosif a putut să Îl iubească pe Dumnezeu, tot la fel și fratele Traian și tot la fel va fi pentru orice om până la sfârșitul veacurilor. Amin! Slăvit să fie Domnul!

Referințe:

[1]: https://oasteadomnului.ro/cuvinte-la-sarbatorile-literare/

[2]: https://www.poeziitraiandorz.ro/1461-Doamne-Tu-n-necazuri

[3]: Traian Dorz, din „Hristos – Mărturia mea”, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2005, p. 19

[4]: https://oasteadomnului.ro/blandul-marturisitor-cornel-rusu/

[5]: https://oasteadomnului.ro/meditatie-despre-jertfa/

[6]: https://oasteadomnului.ro/nici-macar-un-nimic/

[7]: https://www.poeziitraiandorz.ro/3382-Noi-stim-o-Jertfa

[8]: https://oasteadomnului.ro/un-cantec-preadulce-traian-dorz/