"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de  Arghire Gabriel   Cât de-ntinsă este lupta ce se dă tot mai în toi – asta pare-a fi clipita sitei néghinei... de-altoi. Ce puțini îmi văd 'nainte, cât de mulți au dat 'napoi... Ce-nțelept să iau aminte să nu-ntorc după gunoi. Când privesc spre cei din față îi văd mai din greu luptând – lacrimi le brăzdează fața, dar țin steagul sus, răbdând... Nu mai pot sta în tranșee, am privit destul de jos – este ceasul când se cere să m-arat, dar nu fricos. Căci sunt încă mulți în stare să mai plece la război – de mă lupt fără cruțare vor veni și ei apoi. Dar vrăjmașul prinde veste c-am ieșit să lupt tăios, c-am aflat o altă sete ce o ai doar spre Hristos. Ar dori să mă întoarcă, dar nu dau un pas 'napoi: îmi scot sabia din teacă și-i declar fățiș: „Război!”. Știu că n-am plecat obraznic, ca să-nfrunt pe Goliat, nici de fala lumii dornic, ci Iubirea m-a legat. Ea mi-a-ncredințat solie, Ea mi-a dat puteri s-

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de  Andreea CRISTEA  Cât de mulți suntem Și cât de singuri, Ciocnindu-ne, privindu-ne, Luptându-ne, grăbindu-ne, Fără sens, fără putere și consens, Tot timpul uitați, triști și izolați, Neascultați și încrâncenați, Ne lovim degeaba, Ne lovim cu sete, adânc Și fără regrete. Am ajuns! Am ajuns la final! Plecând magistral Pe muzici de orgă. După noi...nimeni, După noi...nimic, După noi...infinitul... În strai de voinic.  

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de Alina Apostoaie Ascultă-mi, Te rog, Doamne, dorul frânt  ce plânge și suspină după Tine și dă-mi din nou alinul Tău Preasfânt, când ai să vii umil pe-acest pământ și-ai să Te naști din nou și pentru mine În ceasul greu când Tu ai să cobori, să ne-nveșmânți în raze de Lumină, am să-Ți aduc în dar mănunchi de flori  culese cu mult drag și mulți fiori și-am să m-aplec la ieslea Ta Divină. Cu umilință am să vin și eu  și-am să-Ți aduc o lacrimă amară, pe care am păstrat-o-n pieptul meu, prin vântul și prin gerul cel mai greu, și am ținut-o-n piept ca pe-o comoară. O lacrimă, e tot ce am, Iisus, și-o inimă cuprinsă de durere, dar vin și eu la ieslea Ta supus, să-Ți spun în șoapte dorul meu nespus, căci vreau să-Ți fiu în noapte-o mângâiere. O, vino, Scump Iisus, în noaptea grea și fă-Ți culcuș din lacrimile mele și naște-Te în inimioara mea, căci vreau să Te păstrez pe veci în ea, iar Tu să-mi pui în suflet Cer c

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de Nicu Fasolă TU stai și  azi  și plângi, Iisus, privind mereu în zare Spre-acest pământ de rele plin și ură tot mai mare, Când necredinta-și face loc în fiecare casă Păcate și nelegiuiri puhoi, spre noi se lasă. Azi, nu mai este nici Pilat, nici Iuda să te vândă  Dar, trădători și mincinoși cu miile-s la pândă, Sunt mii de lupi în piei de oi, ce-i pregătiți să-Ți  puie, O altă cruce azi,  Iisus,oțet și spini și cuie. O...vai satan cum ne-a mințit  și-întunecat privirea Că-n mreaja lui se-îneacă azi întreaga omenirea, În patimi rele și-n urgii, tot omul se distrează  Și vin pedepse peste noi și tot ne-înștiințează Cutremure, cu vânt și foc, război și nimicire Ne-arata cât de-aproape ești,  Iisus, cu-a Ta venire, De-aici de pe pământ să-Ți iei Mireasa Credincioasă  Și sa-Ți  ridici pe veșnicii, Biserica Acasă. O...dă-ne Doamne macar azi o minte înțeleaptă Să ne ferim de tot ce-i rău pe calea Ta cea Dreaptă  Cu

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a  de  David Rusu   Tu ești în tot ce mă-nconjoară, în sfâșierea clipei rară, În tresărire de ninsoare și-n vântul cu a sa răcoare, Și-n soare ești cu-nfiorare,de raze scris și-n depărtare  Te văd în spicele preapline din lanul roadelor divine. Te simt prin versul care suie prin praful greu si printer cuie, În tot ecoul ce-mi răspunde și-n zilele tot mai mărunte. Te am cu mine prin cântare și Te ascult în înserare, În rugaciune printre lacrimi gonind mereu ascunse patimi. Încapi întreg în dulci cuvinte și chemi aducerile-aminte, În timp zbori spre-alte noi hotare, Tu ești a omului căutare! În pâinea caldă ,ca și-n apă cuprind a Ta fință toată, Te spune-n taina ei tăcerea, la fel și-n pieptul meu durerea. Te poartă-n ochii lor copiii, Te strâng în mamele lor, fiii, Dar parcă-n plânsul de părinte curgi ne-ncetat tot mai fierbinte. Te lasă-n pașii lor profeții, și-n versul lor năuc, poeții Și zarea freamătă cu Tine op

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a  de Ioana Melean Veșmântul negru-al lumii se-nfășura mai strâns, când, într-o iesle mică, Pruncuțul Sfânt a plâns, iar Maica Preacurată îl legăna de zor și îngerii luminii, lăsându-se în zbor în câmpul fără stele, prind vorbe să desprindă și glasul lor cel tainic e cea dintâi colindă:  „Să nu vă fie teamă, azi cerul s-a deschis și Cel promis, Mesia, de-acum nu mai e vis. El s-a născut în iesle, ca prunc, în Betleem, s-aducă bucuria, să surpe un blestem. Lăsați turmele voastre și alergați la El, Cel ce vă e de-acuma și blând Păstor și Miel!” Și s-au grăbit păstorii minunea s-o cuprindă... Găsind toate aievea, nu le-au crestat în grindă, ci-n inimă de frate și-n suflet ce se-avântă aflând ce minunată e Noaptea-aceea Sfântă! Veșmântul roșu-al lumii se-nfășura mai strâns, când, într-o țară mică, Iisus din nou a plâns. Nu mai vegheau păstorii, iar solii cei cerești au coborât cu toții, la Gherla, la Pitești, la Sighet

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a  de Elena Olariu Mâine!, își spuse bătrânul. Mâine, va fi o nouă zi când, limpede, mintea va discerne binele de rău. Cine sunt eu să judec pe ceilalți?! Ce vină are fratele meu, indiferent de vârstă și statut social, că astăzi, poate nervos, poate neînțeles   a umilit un bătrân pe stradă, pe mine adică... Vinovat, nu este el. Vinovat sunt eu. I-am apărut în cale când țara   forfotea: de ambiguități,   de neliniște, de declarații peste declarații, de   manipularea prin internet sau televizor, ori miile de mobile, smartfoane, care îi detașează   pe tineri de lume... De noi, ceștilalți. Cine sunt eu să ofensez un tânăr care are figura de fată – i-au crescut pletele și că ele, doamnișoarele își   cosesc jumătate de creștet, lâsând cealaltă golașă, golașă. Ca și mintea. Cum să cutez eu să fac observație unui tânăr care a uitat să dea ”Bună ziua!” Poate sunt   învechit în idei; poate părinții fiind dincolo după bani,

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de Ioana Melean   Trecuseră deja primele săptămâni ale postului și sărbătoarea Nașterii Domnului se apropia tot mai mult. În bisericuța de la marginea cartierului cu blocuri cenușii, părintele Cristian se străduia să schimbe inimile credincioșilor din peșteri reci în iesle strălucitoare care să-L adăpostească pe Pruncul Sfânt pentru totdeauna. Părintele îi iubea pe toți, dar cel mai mult îi avea la inimă pe copilașii care, duminică de duminică, zumzăiau în jurul celor mari, așteptând apoi să fie chemați la Cina cea Tainică.   Pentru aceștia, părintele ar fi dorit să împodobească biserica cu un brad impunător lângă care să-i aștepte în zi de aleasă Sărbătoare pe micii colindători. De vreo două săptămâni, la sfârșitul slujbei, printre anunțurile cu programul duhovnicesc al săptămânii care începea, preotul îi invita pe cei cu inimă aleasă să cumpere un brad pentru biserică.   Tăcerea se lăsa peste mulțime și vor

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a  de  Mărgineanu Bianca    Noiembrie și-a răpus împreunarea buzelor vinete, eliberând un suflu tăios care se izbea sălbatic de ferestrele joase ale caselor bătrânești. Apropiate parcă de frigul ce pocnea tăblițele din jur, se priveau blând, cu ochi calzi ce îndemnau să privești flăcările iuți izvorâte din sobele proapăt curățate. Ce dragi îmi erau casele din sat! Își spuneau povești. Fiecare balama ruginită avea o poveste. În grabă nu apucai să le asculți, să le înțelegi și să te bucuri. Cu ce răbdare nemărginită tratau sătenii balamalele! Le ascultau, le înțelegeau, se bucurau. Dragă mi-a fost viața la țară! Cât drag am prins de Dumnezeu!    ,, - Te ducem la îngeri." îmi spunea mama când bunicii o rugau să mă lase în grija lor câteva zile. Câtă grijă aveau îngerii de mine! Odăița cu praguri lăcuite îmi era tare dragă. Nu eram niciodată singură, sfinții din icoane mă priveau călduros. Semănau cu bunicul, ac