"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

O veste minunată şi frumoasă Ne vine tocmai de la Betleem, Că-n iesle,într-o peşteră geroasă Iisus se naşte, haideţi să-L vedem. E vestea ce-a cutremurat pământul Şi chiar Irod adânc s-a întristat, Când de la magi primi înştiinţarea Că vine-n lume,Noul Împărat! El vine să ne-aducă mântuirea La lumea-ntreagă,pacea Lui s-o dea, Iar Îngerii din ceruri,azi ne cântă Şi preamăresc pe veci puterea Sa. Nu sta nepăsător,iubit creştine Aprinde lampa,nalţă-ţi ochi-n sus, O stea,deasupra casei şi la tine Ţi-aduce-o veste...S-a născut Iisus! La geamul tău,noi ne-am oprit o clipă Şi ţi-om cânta un sfânt colind frumos, Deschide uşa casei cu iubire E sărbătoare,s-a născut Hristos!...Amin. Urmează p erioadă de jurizare : 0 3 .12.2018 – 15.12.2018 „ Premiul publicului ” va fi acordat în urma votului on-line pe https://www.facebook.com/oasteadom / Câștigătorii vor fi anunțați pe data 16.12.2018

Sub neaua căzută din ceruri de sus Mai stă o lumină ascunsă-n obroc, O casă cernita de tristu-i soroc, Sau poate o scânteie dorindu-se foc, Ce-așteaptă în rugă, Iisus! Sub vălul de zbucium marama și-a pus... Cu gândul spre zare și ochii-n pământ Ascultă un murmur cu-al cerului cânt Si n-are nici astăzi spre Tine cuvânt, Ci-așteaptă tăcută, Iisus! Colindul străvechi din poartă-i s-a dus... Și stând iar pustie-într-al lumii cerdac Mai râde o clipă, mai plânge un veac, Pe rana nădejdii își pune un leac, C-așteaptă de veacuri, Iisus! Pe stratul de gheață dorește de sus A Vieții căldură spre-al omului ger, Să nască Iubirea venită din cer Căci numai iubirea mai are un ler Și-așteaptă eternă, Iisus! Tu vino, Iisuse-n colindă supus Și pune-Ți iubirea din nou pe calvar, Să ardă- nădejde și ultimul jar, Din staul fă-Ți casă, din iesle altar Și fii Tu cu noi, drag Iisus! Mai vino... și vino cu starea de Sus Lumina nu-i stin...

Senin de har cuprinde depărtarea, De spaime răsfirate prin unghere Iar cerul freamătă în așteptarea Acelui Ce se dăruie-n tăcere. În zare,pătrund a' nopților astre Spre munți,împletindu-și un fir de argint Iar ochii   țintiți spre zarile-albastre, Poteci de neliniști zăresc murmurând. E cântec angelic în pieptu-mi iar gol Și nu am nimica din fulgii de stea Ascunsă în mine răsuna domol O hartfă lăsată în praful de nea. Se lasă roind întuneric de tuș Și inima-mi tace-n seninul de jar, Povara din spate în greul urcuș Rămâne căzută în gerul amar. Petale de lacrimi se varsă zglobii Și somnul mă duse în zarea de lut În care Eternul cu sute de fii Învăluie cerul cu dulce sărut. Din neguri, lumine se țes așteptând Prin craterul nopții spre peștera rece În care o Mamă adoarme cântând Divinul Copil, cu suflet de Rege. O clipă-nghețata privi cu nesaț Spre iesle, spre chipu-I de soare scăldat Și toată durerea pieri ca un ...

În noapta-ntunecimii și-a patimilor grele, Lucea pe cerul slavei o stea din Răsărit, Și o prindeam cu ochii în gândurile mele, Căci ea vestea un Rege ce-n lume a venit. Era o stea măiastră, și strălucind prin aștri, Mi-a pus o bucurie în sufletul durut, Și mi-a vorbit de Pruncul Cel Sfânt cu ochi albaștri, Și-atât noian de pace în inim-am avut. Nu îmi luam privirea de la a ei lucire, Era mai minunată ca mii de sori aprinși, Căci ea vestea prin stele a Domnului venire, Cu ochii ei de pară ce mă priveau destinși . Dar printre mii de raze ce-mi străbăteau privirea, Eu am văzut o Cruce pe cerul de granit, Și trei piroane care au răstignit Iubirea Mi-au arătat în taină că Domnul ne-a iubit. E-aceeași stea frumoasă ce astăzi ne conduce, Nu spre o iesle rece, nici spre un Sfânt Sălaș, Ci-n raza ei măiastră, noi mergem pân' la Cruce, Să plângem răstignirea Acelui Copilaș. Din nimbul Sfânt al Crucii pe care-a stat Mesia, Curg ...