POVESTE DE CRĂCIUN - Mențiune - secțiunea proză
POVESTE DE CRĂCIUN de Olariu Elena A fost odată, demult, demult o familie de țărani înstăriți, harnici și frumoși, în bătătura casei lor înflorind, pe rând optsprezece vlăstare, una mai frumoasă decât alta – fete și băieți, care de cum vedeau lumina soarelui, obrajii li se rumeneau de frumusețe, sănătate și lumină divină. Dar, vedeți, dmneavoastră, dacă crescură numărul de copii în bătătură, crescură și nevoile, începând cu hrana zilnică, îmbrăcămintea și încălțămintea. Mama acestora, plină de credincioșie, îi înconjura cu dragoste și-i îmbrățișa, mereu spunându-le că cea mai mare bogăție a ei sunt copiii. Și, alături de alesul inimii, se zbăteau continuu, să le pună la dispoziție stricul necesar; vezi, Doamne, erau vremuri grele, după cel de-al Doilea Război Mondial și mai venise și foametea și holera și marele cutremur din 1945. Stativele nu stăteau nicicând prăfuite, femeia învățându-și odraslele să munească, pentru că - nu-i...