Bătrânii și… țara - Mențiune - secțiunea proză
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a II-a de Elena Olariu Mâine!, își spuse bătrânul. Mâine, va fi o nouă zi când, limpede, mintea va discerne binele de rău. Cine sunt eu să judec pe ceilalți?! Ce vină are fratele meu, indiferent de vârstă și statut social, că astăzi, poate nervos, poate neînțeles a umilit un bătrân pe stradă, pe mine adică... Vinovat, nu este el. Vinovat sunt eu. I-am apărut în cale când țara forfotea: de ambiguități, de neliniște, de declarații peste declarații, de manipularea prin internet sau televizor, ori miile de mobile, smartfoane, care îi detașează pe tineri de lume... De noi, ceștilalți. Cine sunt eu să ofensez un tânăr care are figura de fată – i-au crescut pletele și că ele, doamnișoarele își cosesc jumătate de creștet, lâsând cealaltă golașă, golașă. Ca și mintea. Cum să cutez eu să fac observație unui tânăr care a uitat să dea ”Bună ziua!” Poate sunt învechit în idei; ...