Tinerilor, fiţi credincioşi faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii voştri, faţă de patria voastră, faţă de familia voastră.

Binecuvântaţi să fie înaintaşii noştri şi ai poporului nostru, care au ştiut acest adevăr şi care, în ziua necazului, n-au alergat la alianţe străine. Căci ori de câte ori au alergat, au fost înşelaţi.


Noi n-am avut nici la răscrucea geografiei şi a istoriei noastre alţi prieteni, ci numai pe Dumnezeu. Şi, dacă înaintaşii noştri s-au încrezut în El, iată că noi ne bucurăm astăzi de libertate, de lumină, de putere. Iar Dumnezeu a fost un aliat credincios. Azi, mai departe, să nu uităm datoria de recunoştinţă faţă de El.

Şi ori cât de grele ar mai fi împrejurările peste toate valurile istoriei, să ridicăm ochii noştri spre Dumnezeu, că nici astăzi n-avem aliat decât pe El. Dar, dacă suntem cu El, vom fi întotdeauna biruitori şi putem avea toată nădejdea că şi urmaşii noştri se vor bucura de biruinţe, de libertate şi de bucuria că Dumnezeu ne ocroteşte.

Dovadă că noi Îl iubim este şi această nuntă, această întâlnire cu El.

Doresc din toată inima să vă pun pe gând şi pe suflet această rugăminte: ştie Domnul dacă ne vom mai vedea vreodată în viaţă. Noi toţi suntem trecători, numai El este veşnic. Şi, după ce noi ne vom fi îndeplinit slujba, El ne va chema pe fiecare la odihna Lui.

Şi nouă, unora, ni s-a cam împlinit slujba. Alţii au plecat înainte şi vine şi rândul nostru. Să ştim că Dumnezeu rămâne permanent cu toţi acei ce, din îndemnul conştiinţei şi din dorinţă smerită şi curată, doresc să-L slujească pe Domnul.

Tinerilor, fiţi credincioşi faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii voştri, faţă de patria voastră, faţă de familia voastră. Noi n-avem aici alţi binefăcători decât patria şi Dumnezeul nostru, credinţa noastră şi învăţătura [pe care s-o urmăm] după cum am primit-o. Ori cât de multe încercări vor veni, noi să ne păstrăm o inimă şi un gând lângă vatra caldă a credinţei, a dragostei, a simţământului nostru, care ne-au rămas nouă de la înaintaşii noştri. Şi, cum ei şi-au sfârşit cu vrednicie slujba şi ne-au lăsat nouă o patrie liberă, slobodă, binecuvântată şi îmbelşugată, să ne străduim şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numai o casă mai mare, ci să le lăsăm mai ales pilda şi îndemnul, şi exemplul, şi stăruinţa unei vieţi credincioase, mai sfinte, mai curate.

Pentru că ceea ce înalţă o Biserică, ceea ce înalţă o familie sau înalţă un po­por este curăţia, sfinţenia, conştiinţa, nobleţea şi superioritatea sfinţirii şi vieţii pe care o duc.

Noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască mai departe mame binecuvântate, care să pregătească fii şi fiice binecuvântate.

Ne rugăm să binecuvânteze părinţii, să pregătească astfel de nunţi pentru urmaşii lor.

Ne rugăm să binecuvânteze Biserica noastră, să binecuvânteze toţi slujitorii ei, pentru ca să ne fie nu numai pildă vorbită, ci pildă trăită în sfinţenia şi curăţia pe care o cere Mântuitorul.

Să binecuvânteze conducătorii poporului nostru, ca, la adăpostul unei înţelegeri depline pentru Lucrarea lui Dumnezeu, pentru rostul credinţei, pentru viaţa şi bunăstarea unui popor, noi toţi să ne putem ridica la o treaptă superioară, înaltă şi sfântă şi prin felul de a trăi, şi prin felul de a gândi.


Vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Vălani – 4 iulie 1976

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mamele sunt adevăraţii învăţători şi apostoli ai unui popor.

CELE TREI FAMILII