Premiul III - Proză: Întâlnirea care mi-a schimbat viața / Când am învățat să iert
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ” – EDIȚIA A VII-A Stoica Anamaria-Andreea Când am intrat pentru prima dată în curtea mănăstirii, sufletul meu era un câmp ars după furtună. Purteam în mine o tăcere grea, amestecată cu o neliniște care mă încolțea de luni întregi. Am intrat sfios, ținând strâns în palmă o lumânare pe jumătate topită, ca o inimă frântă. Am vrut să aprind lumânarea și să plec imediat, să nu mă observe nimeni. Credeam că tăcerea mănăstirii mă va acoperi, că îmi voi lăsa gândurile acolo, lipite de peretele rece al bisericii. Însă, în pridvor, un bătrân duhovnic m-a întâmpinat cu ochii lui adânci, luminoși, ca o apă liniștită în care ți se vede sufletul. — De ce ți-e frică? m-a întrebat el, cu glas încet, aproape o șoaptă.