Premiul III / Poezie: Învățăturile unui mare Basarab către fiul său (Glosă)

 

Cinstește-L mult pe Dumnezeu
Și, ne-ncetat, să-L lauzi, tată!
Smerit și blând fii, cum sunt eu,
Îndreaptă-o inimă-ntinată!
Iartă greșeala tuturor,
Fii milostiv și-ntreg, în viață!
Desăvârșit fii, răbdător,
Ca să topești și munți de gheață!
 
Pe Ziditoru-ți – bun și mare,
Și iertător – să îl slăvești;
Cu necurmatu-ți glas, popoare
Să le ridici, să le mărești.
Și, prin cântări nepărăsite,
Mereu – la bine și la greu –
Cu două palme împletite,
Cinstește-L mult pe Dumnezeu!
 
Și cercetează-nvățături,
Să afli tainice adâncuri;
De preț e slova din Scripturi,
Iar restu-s gol, doar praf, nimicuri.
Lăcașul, traiu-ți sunt în Cer...
Deșert ni-i cugetul și, iată,
Te chem, acum, să-L ai reper,
Și, ne-ncetat, să-L lauzi, tată!
 
Curate rugi mai des înalță,
Slujindu-i Lui, în veselii;
Cu taina slavei Lui te-ncalță,
Fii pruncul Lui, printre cei vii!
Ți-a dat un chip, podoabe – ochii –
Și-nțelepciunea – panaceu...
Le lasă-aici, nu-n fundul gropii,
Smerit și blând fii, cum sunt eu!
 
Și orice suflet îmbrăcat
În trupul fără de vecie
Să-l judeci drept și cumpătat,
Să nu-l privești cu josnicie!
Păzind doar judecata Lui,
Făcând dreptate necurmată,
Vei fi-ntărirea orișicui...
Îndreaptă-o inimă-ntinată!
 
Să mângâi chipul în tortură
Și irizează, cât mai des,
Lumina Lui, făr’ pic de ură:
Te vei simți, atunci, ales!
Să nu trufești, când alți te plimbă
Prin înălțimi! Nu știi ce vor...
Și orice-ar pune ei pe limbă,
Iartă greșeala tuturor!
 
Să-l fericești pe cel sărac
Și, din puținul tău, împarte-i!
Chiar și cu graiul tău posac,
Dă-i chibzuieli: și asta carte-i!
Fii gard Grădinii Lui, aici,
Fii zidul demn de fortăreață,
Dar nu cureaua dintr-un bici,
Fii milostiv și-ntreg, în viață!
 
Nu-ți îngropa-n pământ averea,
Adun-o-n ceruri, pas cu pas;
Găsește timp s-asculți durerea
Celui mâhnit și în impas!
Nu ai adus nimic aice
Și n-o să iei nimic, în zbor;
Fii, pentru lume, lan cu spice,
Desăvârșit fii, răbdător!
 
Omu-i un abur pe pământ:
E neputință, slăbiciune,
E boare lacomă de vânt,
Tinzând spre-o lacomă minune.
Însă miracolu-i în piept,
În tihna caldă și măreață;
Să fii, în drumu-ți, bun și drept,
Ca să topești și munți de gheață!
 
Ca să topești și munți de gheață,
Desăvârșit fii, răbdător!
Fii milostiv și-ntreg, în viață,
Iartă greșeala tuturor!
Îndreaptă-o inimă-ntinată,
Smerit și blând fii, cum sunt eu!
Și, ne-ncetat, să-L lauzi, tată,
Cinstește-L mult pe Dumnezeu!

autor: Geta Lipovanciuc
  mun. Chișinău, Republica Moldova