Mențiune / Poezie: Calea dreaptă
Când soarele se-nalță cu razele-n coroană,
Lumina se îndreaptă spre colț, lângă icoană.
Pe trotuare, oameni în grupuri înșirate
Pășesc înspre biserici, cu suflete curate.
Sunt plini cu-afumătură, cu mere și cu brânză.
Pe podul vechi, din bârne, copitele răsună
Și clopote din turle în dangăt le îngână.
Fac ce-au făcut strămoșii - credința-i căpătâi,
Așa că merg la slujbă, Părintele citește,
Din cor se-nalță glasuri și sufletul tihnește.
Bătrânii stau în strane, cu părul de argint,
Femei cu chip de Maică ascultă-n limpezime,
Biserica-i lumină - așa-i Sfânta Treime!
Scriptura ne îndeamnă să ținem sus privirea,
Părintele ni-e dascăl, ni-e frate și ni-e tată,
Noi spunem Doamne-ajută! și ținem calea dreaptă.
autor: Vasile Dumitru
Loc. Cugir, jud. Alba
Comentarii
Trimiteți un comentariu