"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

     CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Chip de lut   Țărână sunt, căci din pământ am fost zidit de Creator, dar lutu-acesta muritor ascunde-n el un veșnic dor!   Înăbușit de-arșiți și vânt, căzut sub năzuinți nebune, e-acoperit de praf de lume și stă mocnind, fără cuvânt...   Dar pâlpâirea-i vlăguită răzbate până Sus, în Cer și-n glasu-i stins și efemer, o rugăciune se frământă: "Iisuse, nu lăsa să pier!"

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a   LUMINA LUMII   Firea mea cea veche, Doamne, răstignită-n veci să fie, Fă, Iisuse, ca în mine un om nou să reînvie Și din patima Ta, Doamne, fă măcar un colț de cruce Pe-al meu umăr să apese, a mea parte s-o pot duce.   Răstignește-mă Iisuse, pe-a Ta cruce-n vânt să flutur, De-a mea fire păcătoasă prin durere să mă scutur Și împarte azi cu mine suferința Răstignirii, Să pot înțelege, Doamne, taina sfânt-a Mântuirii.   Și îmi pune peste creștet palma Ta cea pironită, Firea veche, muritoare, fie-mi astfel răstignită, Prin Lumina Învierii cele vechi să se sfârșească, Miluiește-mă Iisuse, cu Lumina Ta cerească!

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a E îngropat trecutul meu, În rana palmei Tale, Și vina mea, păcatul greu, Le-a șters pe veci, chiar Dumnezeu, Cu lacrimile Sale.   Am pironit și eu, hain, Iubirea… la Calvar, Ți-am dat și eu să bei pelin, Dar Tu-ai răspuns din cruntul chin, Cu Dragoste și Har.

  Cinstește-L mult pe Dumnezeu Și, ne-ncetat, să-L lauzi, tată! Smerit și blând fii, cum sunt eu, Îndreaptă-o inimă-ntinată! Iartă greșeala tuturor, Fii milostiv și-ntreg, în viață! Desăvârșit fii, răbdător, Ca să topești și munți de gheață!   Pe Ziditoru-ți – bun și mare, Și iertător – să îl slăvești; Cu necurmatu-ți glas, popoare Să le ridici, să le mărești. Și, prin cântări nepărăsite, Mereu – la bine și la greu – Cu două palme împletite, Cinstește-L mult pe Dumnezeu!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Mă strâng de crucea-Ți dulce, Mântuitor iubit Să nu mă smulgă valul păcatului de Tine, Cu cât mai mult acuma când vântul s-a-ntețit Și-i smulge pe atâția, ducându-i în ruine.   Mă leg de Tine Rază din Soarele iubit Ce-mi luminează calea prin orișice umbrișuri, C-atâția pier în beznă c-au râs și-au lenevit Și n-au știut să-nfrunte a luptelor suișuri.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Când soarele se-nalță cu razele-n coroană, Lumina se îndreaptă spre colț, lângă icoană. Pe trotuare, oameni în grupuri înșirate Pășesc înspre biserici, cu suflete curate.   Coboară și muntenii, călare. Saci de pânză Sunt plini cu-afumătură, cu mere și cu brânză. Pe podul vechi, din bârne, copitele răsună Și clopote din turle în dangăt le îngână.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Grijile încet se-adună Ca și norii în furtună. -Suflet chinuit, ce ești, Vrei să fugi, să te ferești? Vezi? De pietre te izbești, Cazi, te doare, dar reziști, Te ridici, dai să te miști. Mai încerci, te lupți,   exiști. Speri mai mult a doua oară... Vântul, însă, te doboară. Taci și rabzi.Te uiți în sus: -Doamne, speranța s-a dus... Domnul spune: -N-ai dreptate! Haide, sus, că se mai poate! Viața-i luptă pân' la moarte. autor:    Constantinescu Marcela  Loc: Brâznic, com Ilia /   Jud: Hunedoara

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a În fiecare zi când Tu mă trezești, prin fiecare răsărit de taină al rugilor, îmi vorbești poezia darurilor Tale!   Îmi reamintești, cu îndestulată lumină, cum clipele inimii îmi sunt mai lungi decât veșniciile ascunse ale viselor coborâte din darurile Tale!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Te-am ales, cândva, mamă... Am ales un izvor cu multă Lumină, ca să devin și eu un strop din Lumina lumii. Te-am ales pe tine – jertfă a   iubirii, ca să pot îmbrățișa și eu Cerul. Am ales o femeie cu adevărat puternică, dar ascultătoare. Din faptele-ți, am înțeles că doar o femeie care iubește are capacitatea de a crea mame iubitoare, dar și bărbați puternici, bărbați asumați, care iubesc femeia, ca pe egala lor. Știu că a m ales atunci, mai presus de orice, o femeie care a muncit fără oprire, care s-a descurcat întotdeauna cu casa, cu copiii, cu hectarele de pământ, pe care le avea în grija sa (și doar a ei). Ai fost, mamă, o femeie trezită mereu dis-de-dimineață, o femeie care, în toate duminicile, cocea multe plăcinte. Am ales o mamă, care a rămas, și azi, o strălucire pură, care dă sens fiecărei bătăi a inimii mele. Povestesc despre tine, de parcă aș vorbi despre Maica Domnului, ca mo...

            CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a                                                               O oră ca oricare alta... Profesorul de matematică intră în clasă și îi întreabă pe elevi, plictisit, știind deja toate răspunsurile calculelor, dar începând, ca de obicei, cu ceva cât mai simplu, astfel încât toți să răspundă cu ușurință:      -Cât este 1+1+1? întreabă surâzând.      -3, zice întreaga clasă.      -Nu este adevărat, zice o fetiță uitându-se la ceilalți nedumerită. Totul este răspunsul.      -Totul? Dar nu există un număr care să fie Totul. 3 este răspunsul, care nu este totul.      Parcă privindu-l cu un aer de supe...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a  Într-un cătun de munte pe jumătate adormit, un prichindel ținea toată casa trează. Ba la fereastră, ba la gura sobei care împrăștia razele luminoase ale lemnelor ce trosneau în focul puternic. Erau ultimele zile de toamnă, ceața densă pătrundea până la oase. Spre prânz se mai ridica ceața și copacii cu frunze ruginii întregeau cadrul de poveste al toamnei. - Dragul mamei, ia mâna de la gura sobei că o să te frigi! E mai fierbinte decât soarele verii. - Frige mai tare decât prispa casei încinsă de soare? - Sigur că da!  - Atunci eu nu pot trăi în cuptor, nici măcar nu pot atinge. - Dar nici nu ți-a cerut cineva să faci asta, doar să asculți ca să nu pățești nimic rău, îi explică mama copilului de 8-9 anișori. Și apoi continuă... Dar să știi că eu cunosc pe Cineva care umbla pe o astfel de căldură.

    CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Mă uit cufundat în amintirea copilăriei spre bibliotecă. Printre cărți de diferite dimensiuni   mari și mici ochii se opresc involuntar la cartea cărților sau Sfânta Scriptură. Aceasta însăși este o întreagă bibliotecă, doar că este biblioteca Lui Dumnezeu. O scot și deschid la întâmplare, dar ca și la o comandă, ca și cum această carte citește cumva gândul omului, sau ca și cum Dumnezeu zice citește aici, se deschide la I Cor. 13, și observ subliniat versetul 13 cunoscut mie. Sorb o gură de ceai, mă așez pe scaunul de lângă sobă confortabil și citesc întregul verset ,, Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”             Eram copil când bunicul m-a așezat pe genunchiul lui stâng de parcă stăteam pe un tron al celui mai râvnit împărat și îmi citea din Sfânta Scriptur...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a     Iubirea, jertfa și învierea reprezintă o triadă fundamentală în viața spirituală și înțelepciunea umană. Aceste concepte sunt prezente în diverse religii și tradiții culturale, reflectând aspecte esențiale ale condiției umane și ale relației noastre cu divinitatea, cu ceilalți și cu noi înșine. În acest eseu, vom explora semnificațiile profunde ale iubirii, jertfei și învierii, precum și legăturile dintre ele. Iubirea: Fundamentul Existenței - Iubirea este una dintre cele mai puternice forțe care guvernează existența umană. În tradiția creștină, iubirea lui Dumnezeu pentru omenire este considerată motorul principal al creației și al mântuirii. Această iubire necondiționată este exemplificată în Noul Testament prin sacrificiul lui Iisus Hristos, care și-a dat viața pentru salvarea omenirii. Iubirea divină nu este doar un sentiment, ci o acțiune concretă, o dăruire totală care transc...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Iubirea, jertfa și învierea sunt cele trei corzi vibrante ale unei simfonii divine care răsună adânc în inima umanității, o muzică sacră ce trece dincolo de timp și spațiu, înălțându-se spre ceruri și întorcându-se în chip tainic în sufletul fiecărui om. Aceste concepte sunt nu doar elemente ale unei dogme sau tradiții religioase, ci figuri vii, dinamice, ce se desfășoară într-un dans etern de lumină și umbră, de suferință și triumf. Iubirea este răsăritul veșnic al lumii, forța creatoare care modelează fiecare fir de iarbă, fiecare picătură de rouă și fiecare stea de pe bolta infinitului. Ea nu poate fi încadrată în limitele unor definiții seci, căci e însăși inima universului, pulsând în tot ceea ce există. În ea, florile își deschid petalele către soare, iar păsările își cântă imnurile în zori. Iubirea nu este un simplu sentiment omenesc; ea este vântul blând ce mângâie obrajii în momente de ...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Iubire, Jertfă și Înviere   … o reflecție asupra vieții,a omului … „Iubire, Jertfă și Înviere” constituie un filon central al înțelegerii umane, având rădăcini adânci atât în gândirea religioasă, cât și în filosofie și în trăirile cotidiene. Aceste concepte, profund interconectate, ne oferă o perspectivă asupra naturii umane și a relațiilor noastre cu divinitatea, dar și cu cei din jur. În cele ce urmează, vom explora semnificația fiecărui termen, relevând interdependența lor și impactul pe care îl au asupra vieții noastre. Iubirea: Forța Creatorului și Esența Vieții Iubirea este percepută adesea ca forța care susține viața, esența creatoare ce pătrunde întreaga existență. În creștinism, Dumnezeu este definit prin iubire: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8). Această iubire divină reprezintă originea și fundamentul întregii creații, fiind o expresie a compasiunii și bunătății supreme. Î...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU  ”TRAIAN DORZ” – Ediția a VI -a Iubire ca Jertfă – Calea spre Înviere   Iubirea creștină, așa cum o înțelegem prin exemplul lui Hristos, este o călătorie ce își găsește plenitudinea în jertfă. În lumea de astăzi, adesea obsedată de confort și siguranță personală, conceptul de jertfă rămâne o provocare greu de acceptat. Și totuși, iubirea adevărată nu poate fi completă fără sacrificiu. Pentru că jertfa nu înseamnă doar renunțare, ci o afirmare profundă a vieții care transcende egoismul, o întoarcere la acea iubire infinită care l-a condus pe Hristos pe cruce. În grădina Ghetsimani, vedem cum Hristos însuși s-a rugat, cerând Tatălui să îndepărteze paharul suferinței, dar totuși supunându-se voinței divine. Această clipă de smerenie absolută ne arată măreția iubirii sale: o iubire dispusă să accepte moartea pentru ca noi, oamenii, să dobândim viața veșnică. În fața acestei scene sacre, suntem invitați să reflectăm asupra ...