"Spre Ţara Luminii" - atelier literar al Oastei Domnului

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Danu Florentina / Brașov   Trăiesc între notificări și rugăciuni șoptite în metrou, între ceasul care aleargă și sufletul care vrea să stea. Credința mea nu mai poartă veșminte grele, ci pași tăcuți prin zile agitate, o privire spre cer când nimeni nu se uită. Nu mai aprind lumânări, ci aprind speranțe în oameni obosiți, în mine... Dumnezeu nu mai e doar în biserică, e în mesajul trimis fără răspuns, în răbdarea cu care ascult, în tăcerea care nu judecă.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Micu Maria / Loc. Constanța, jud. Constanța  Doamne, ce îmi ceri Tu mie? Să tot iert, greșeli o mie Și-altă mie de păcate. Doamne, eu le iert pe toate! Câți în lume mi-au greșit Vreau să iert, c-altfel cumplit Este gândul plin de ură, Fără pace sau măsură În cuvinte sau în fapte. Așadar, le iert pe toate. Nu vreau să mai duc povară De mâhniri. Tare-i amară Inima de fiere plină!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Balan Tiberiu Ionuț / Municipiul Iași, Județul Iași   Sînt vinovat pînă la sînge, Doamne! Cînd Tu m-ai căutat, Te-am izgonit, Iar azi îmi port păcatu-n loc de carne Și răni fierbinți îmi trec acum prin palme Rugîndu-mă de lanțul ruginit Să-mi amintească cît nu Te-am iubit. Și-n noaptea morților fără sfîrșit Mă rog să Te găsesc la mine-n oase, Să Te invit în suflet ca-ntr-o casă, Să știu că-n noaptea asta ai venit Și m-ai iertat de carnea mea ce proastă Care Te-a blestemat și izgonit. Sînt vinovat pînă la sînge, Doamne! Dar iartă-mi pumnul ridicat nervos. Acum, în fața Ta, mă plec sfios. În noaptea Morții care nu mai doarme. Tu liniștește-mi pieptul sfîșiat Căci știu că Te-am rănit. Sînt vinovat!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Panait Aurelia Localitatea Vîlcănești, jud. Prahova Nu te-am uitat cu toții, poate unii, Dar ei nu știu ce-ai fost și cine ești: Ești farmec sfânt și forța națiunii, Câmpia Libertății românești.   Din fluier de cireș, lângă gorun, Cu dor și jale astăzi ne doinești  Și tot încerci în graiul cel străbun Trezirea conștiinței românești: “ — No, gata, hai să mai luptăm o dată Ca jertfa-mi să nu fie în zadar! Eroi să fiți acum, ca niciodată Să nu cunoașteți plânsul cel amar! Deschideți ochii și veniți la mine! Eu sunt și astăzi Craiul munților. Nu vă-nchinați la porțile străine, Slujiți cu dragoste sub tricolor!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Geta Lipovanciuc ,  mun. Chișinău, Republica Moldova, Pe când lumea-n beznă zace, împărțind din vise lunii, Fiul Tatălui se-nchină Înălțimii, n-având somn, Și-l întreabă: „Cum de oare întâmplatu-s-a, că unii Nu-mbrăcat-au haina sorții, poleită-n cer de Domn? – De ce m-ai ales pe mine, Tată-al neamului ce vinde Pe arginți suflarea sacră (însuși lui să-i fie cald), Să-mi pecetluiești în brațu-mi, stors în cuie suferinde, Grea putere și credință, dar în flegmă să mă scald? De ce m-ai ales, în ieslea dintr-o peșteră săracă, Când păstori de inimi calde privegheat-au plâns de stea, Să vin prunc fără prihană, văzând cer cum se apleacă Și cum mâna-Ți Preacurată sub  nor gros mă-adăpostea? De ce m-ai ales, pe Irod să-l simt chiar în noaptea sfântă Cum petrece, când Măicuța-mi deschidea-ncuiate porți, Să văd heruvimii bolții cum în zbucium se frământă, Cum răstoarnă peste fruntea-mi cast alai de-...

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Licu Roxana – Bucuresti  Pe drumul Golgotei nu cresc buruieni. Le e teamă să pună umbră pe ce a fost lumină. Acolo, pietrele nu-s simple pietre. Sunt rămășițe de gânduri călcate de pași prea grei, și uneori, dacă te apleci destul de jos, auzi un oftat rămas agățat de marginea unei spini. Poate al tău. Poate al altcuiva care n-a mai avut timp să-l ia înapoi. Am mers. Nu știam de ce, dar ceva în mine voia să urce. Nu după răspunsuri. Ci după tăcerea care le conține pe toate. Pe margine, am văzut un om. Stătea cu capul plecat. Ținea în palme o cruce mică, făcută din două scobitori. O lipise cu firimituri de lacrimă. Ce faci? 

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Eugenia Antonesi din com Păltinoasa,sat Capu-Codrului,jud.Suceava,    Pe drumul Golgotei, pe munte-n sus  ,  Venit-a ca să pătimească iar Iisus,   Cu trupul gol și frunte-nsângerată ,  El duce-n spate-acum cruce de piatră.      În urmă ,Maica, pletele își frânge ,   Să șteargă-n țărnă petele de sânge,   Să șteargă urma fiecărui pas,   Atâta doar, Măicuței, i-a rămas.      Adună-n poală lance, piatră, cui,   Ce-au întinat albeala cărnii lui,   Să le depună ca pe veșnice odoare   Mulțimii-nfometate, la picioare.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Nigel Ștefan Slobozia, Jud. Ialomița  Masa este e pregătită De demult, dar unde oare, Sunt acei chemați la nunta? Mirele așteaptă aleasa, În pridvoare. Cheamă astăzi împăratul, La ospățul din poveste, Unii își încearcă boii, Alții sunt plecați de acasă, Scuză este. A chemat din nou stăpânul, De la garduri, de pe drum,  Vin săracii, câte unul, În odaia pregătită, Din ajun.

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Gabriel Nan   Localitatea: Cărbunești Județul: Prahova    Inima mea a uitat să mai cânte, caută umbrele și piatra. Văzduhul înorat mi-e frate și sens. Mușcătura de șacal mi-e mană în pustiu. Am părăsit Ierusalimul cu Golgota lui ce mă arde. Eram așa de sigur că El e acela... Speranța ne înflacăra, oamenii se vindecau, cuvântul lui ne spăla inima... Doamne cât l-am iubit! Ierusalimul și-a pierdut sensul, lumina și speranța. Ne-a rămas teascul fără must. Golgota se ține după mine! Caut un loc pârjolit de uitare să m-ascund! Un loc fără oraș, fără câmp, fără glas, caut un loc al sfâșierii de haină, un loc fără mine caut! De mine fug... de tot ce-am sperat... De El fug... și totuși… cât l-am iubit! Caut capătul durerii să-l beau, să-i simt până și urma!

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A SANJA TIBERIAN, sat Barai, com. Caianu, judet Cluj,    Doar o umbră printre stele,  Doar un fir de fum,  Îmbrăcat în lacrimi grele  Rătăceam pe drum  Nimeni nu privea la mine,  Nu-i păsa nicicui  De mi-e rău ori de mi-e bine  Și-s a nimănui  Am fost gol și-n închisoare  Și flămând am fost  Și în lumea asta mare  Nu-mi găseam un rost 

CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A   Fr. Nicu Fasole Cutremurat, Iisuse Doamne, mă prăbuşesc sub Crucea Ta Din vuietul mulţimii unde-i, doar râs, blestem şi vorbă rea, De unde nimeni nu Te-ascultă, şi unde nimeni nu Te vrea Eu, cad temut şi-ntreb cu lacrimi...nu-i oare şi din vina mea? E plin pământul azi de ură, Sodoma-i iarăşi printre noi Când vrei să spui cuiva de Jertfă, aruncă-n tine cu noroi, Creştini cu nume-i plină lumea, păgâni cu viaţa, tot aşa Şi mă-nfior aici cu lacrimi...nu-i oare şi din vina mea?

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Maria Dobrescu  / Bucureşti  îmbrăcate cu ziua de duminică  bătrânele merg la liturghie încet,  îndoite ca o virgulă cu baston,    se sfinţesc în rugăciune  devin ele însele icoane  la care lumânările se-nchină  pulsând din flăcările mici  în ritmul versetelor sacre din „Tatăl nostru”...    se-ntorc acasă ca nişte biserici umblătoare   cu îngerii pe umerii lor aplecaţi spre pământ umbrele merg fără grabă în urma paşilor    dublându-le sufletul şi trupul   praful de pe drum le face reverenţe  câinii au tăcut dintr-o poruncă divină  să nu le sfărâme taina absolută  a spovedaniei  şi dialogului cu Dumnezeu 

  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ / ESEU „TRAIAN DORZ”  – EDIȚIA A VII-A Mihai Brașoveanu, Galati, Jud Galati   Pe buze voi avea mii de mărgăritare, Când voi săpa adâncuri tenebroase, Că luminând, voi cere pentru ei iertare, Alunecând în sus, eliberat de cele joase.   De m-ar strivi sub munte de minciuni, Cercând ca să-mi ucidă duhul cu păcat, Că basme sunt în Evanghelii, nu minuni, Atâta doar le-oi spune … Hristos a înviat!   Din iad de-ar curge limbă de văpaie, Prin zelul lor, ca să aprindă rug de vină, Viclean, tot n-ar putea ca să înmoaie, Tăria Lui și dorul meu după Lumină.