Psaltirea – Catisma a douăzecea

De ești preot, începi așa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu ești preot, zi:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi. Amin.

Apoi se zic rugăciunile începătoare: Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi aceste tropare, glasul al 6‑lea:

Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că nepricepându‑ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește‑ne pe noi.

Slavă...

Cinstita prăznuire a proorocului Tău, Doamne, cer arată Biserica Ta; că îngerii împreună cu oamenii se veselesc. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, în pace îndreptează viața noastră.

Și acum...

Multe sunt mulțimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu; dar către tine năzuiesc, Curată, căutând mântuire: cercetează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să‑mi dea iertare de răutățile ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și se fac închinăciuni câte vei voi. Apoi rostește rugăciunea aceasta:

Întru tot Sfântă Treime, Dumnezeule și Făcătorule a toată lumea, ajută‑mi și îndreptează inima mea, să încep cu înțelepciune și să sfârșesc cu fapte bune acești Psalmi insuflați de Dumnezeu, pe care Duhul Sfânt i‑a rostit prin gura lui David și pe care și eu, nevrednicul, voiesc să‑i rostesc acum. Dar, cunoscându‑mi nepriceperea și căzând înaintea Ta, mă rog Ție și cer ajutor de la Tine: îndreptează mintea mea, Dumnezeule, și‑mi întărește inima, să nu mă îngreunez de graiurile gurii, ci să mă veselesc de înțelegerea cuvintelor și să mă gândesc la lucrarea faptelor bune, ca luminându‑mă cu faptele cele bune, să mă învrednicesc la Judecată de șederea de‑a dreapta Ta, împreună cu toți aleșii Tăi. Deci, binecuvântează‑mă, Stăpâne, ca din inimă să rostesc cu limba mea așa:

Și să începi a citi Psaltirea încet și cu multă luare‑aminte, fără să te grăbești și cugetând mereu, ca să înțelegi și cu mintea cele ce citești.

PSALMUL 143

 
Al lui David

1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.

2. Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.

3. Doamne, ce este omul, de Te‑ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului, că‑l socotești pe el?

4. Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.

5. Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge‑Te de munți și fă‑i să fumege.

6. Cu fulger fulgeră‑i și‑i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură‑i!

7. Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate‑mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,

8. A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.

9. Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta Ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta Ție.

10. Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.

11. Izbăvește‑mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,

12. Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.

13. Cămările lor pline, vărsându‑se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;

14. Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.

15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

PSALMUL 144

 
Al lui David

1. Înălța‑Te‑voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu, și voi binecuvânta numele Tău în veac și în veacul veacului.

2. În toate zilele Te voi binecuvânta și voi lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului.

3. Mare este Domnul și lăudat foarte și măreția Lui nu are sfârșit.

4. Neam și neam vor lăuda lucrurile Tale și puterea Ta o vor vesti.

5. Măreția slavei sfințeniei Tale vor grăi și minunile Tale vor istorisi.

6. Și puterea lucrurilor Tale înfricoșătoare vor spune și slava Ta vor povesti.

7. Pomenirea mulțimii bunătăților Tale vor vesti și de dreptatea Ta se vor bucura.

8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.

9. Bun este Domnul cu toți și îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.

10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale și cuvioșii Tăi să Te binecuvânteze.

11. Slava împărăției Tale vor spune și de puterea Ta vor grăi.

12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta și slava măreției împărăției Tale.

13. Împărăția Ta este împărăția tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul întru cuvintele Sale și cuvios întru toate lucrurile Sale.

14. Domnul sprijină pe toți cei ce cad și îndreaptă pe toți cei gârboviți.

15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme.

16. Deschizi Tu mâna Ta și de bunăvoință saturi pe toți cei vii.

17. Drept este Domnul în toate căile Lui și cuvios în toate lucrurile Lui.

18. Aproape este Domnul de toți cei ce‑L cheamă pe El, de toți cei ce‑L cheamă pe El întru adevăr.

19. Voia celor ce se tem de El o va face și rugăciunea lor o va auzi și‑i va mântui pe dânșii.

20. Domnul păzește pe toți cei ce‑L iubesc pe El și pe toți păcătoșii îi va pierde.

21. Lauda Domnului va grăi gura mea și să binecuvânteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, în veac și în veacul veacului.

Slavă...

PSALMUL 145

 
Al lui Agheu și al lui Zaharia

1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

2. Lăuda‑voi pe Domnul în viața mea, cânta‑voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

3. Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.

4. Ieși‑va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

5. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,

6. Cel ce a făcut cerul și pământul, marea și toate cele din ele; Cel ce păzește adevărul în veac;

7. Cel ce face judecată celor năpăstuiți, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi;

8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviți, Domnul înțelepțește orbii, Domnul iubește pe cei drepți;

9. Domnul păzește pe cei străini; pe orfani și pe văduvă va sprijini și calea păcătoșilor o va pierde.

10. Împărăți‑va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam și în neam.

PSALMUL 146

 
Al lui Agheu și al lui Zaharia

1. Lăudați pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.

2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna și pe cei risipiți ai lui Israel;

3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiți cu inima și leagă rănile lor,

4. Cel ce numără mulțimea stelelor și dă tuturor numele lor.

5. Mare este Domnul nostru și mare este tăria Lui și priceperea Lui nu are hotar.

6. Domnul înalță pe cei blânzi și smerește pe cei păcătoși până la pământ.

7. Cântați Domnului cu cântare de laudă; cântați Dumnezeului nostru în alăută;

8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce gătește pământului ploaie, Celui ce răsare în munți iarbă și verdeață spre slujba oamenilor;

9. Celui ce dă animalelor hrana lor și puilor de corb, care Îl cheamă pe El.

10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoința Lui.

11. Bunăvoința Domnului este în cei ce se tem de El și în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

PSALMUL 147

 
Al lui Agheu și al lui Zaharia

1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,

2. Că a întărit stâlpii porților tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.

3. Cel ce pune la hotarele tale pace și cu fruntea grâului te‑a săturat,

4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;

5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenușa,

6. Cel ce aruncă gheața Lui, ca bucățelele de pâine; gerul Lui cine‑l va suferi?

7. Va trimite cuvântul Lui și le va topi; va sufla Duhul Lui și vor curge apele.

8. Cel ce vestește cuvântul Său lui Iacob, îndreptările și judecățile Sale lui Israel.

9. N‑a făcut așa oricărui neam și judecățile Sale nu le‑a arătat lor.

Slavă...

PSALMUL 148

 
Al lui Agheu și al lui Zaharia

1. Lăudați pe Domnul din ceruri, lăudați‑L pe El întru cele înalte.

2. Lăudați‑L pe El toți îngerii Lui, lăudați‑L pe El toate puterile Lui.

3. Lăudați‑L pe El soarele și luna, lăudați‑L pe El toate stelele și lumina.

4. Lăudați‑L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri,

5. Să laude numele Domnului, că El a zis și s‑au făcut, El a poruncit și s‑au zidit.

6. Pusu‑le‑ai pe ele în veac și în veacul veacului; lege le‑a pus și nu o vor trece.

7. Lăudați pe Domnul toți cei de pe pământ, balaurii și toate adâncurile;

8. Focul, grindina, zăpada, gheața, viforul, toate îndepliniți cuvântul Lui;

9. Munții și toate dealurile, pomii cei roditori și toți cedrii;

10. Fiarele și toate animalele, târâtoarele și păsările cele zburătoare;

11. Împărații pământului și toate popoarele, căpeteniile și toți judecătorii pământului;

12. Tinerii și fecioarele, bătrânii cu tinerii,

13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s‑a înălțat. Lauda Lui pe pământ și în cer.

14. Și va înălța puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioșilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

PSALMUL 149

 
Aliluia

1. Cântați Domnului cântare nouă; lauda Lui în adunarea celor cuvioși.

2. Să se veselească Israel de Cel ce l‑a făcut pe el și fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.

3. Să laude numele Lui în horă; în timpane și în psaltire să‑I cânte Lui.

4. Că iubește Domnul poporul Său și va învăța pe cei blânzi și‑i va izbăvi.

5. Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura în așternuturile lor.

6. Laudele Domnului în gura lor și săbii cu două tăișuri în mâinile lor,

7. Ca să se răzbune pe neamuri și să pedepsească pe popoare,

8. Ca să lege pe împărații lor în obezi și pe cei slăviți ai lor în cătușe de fier,

9. Ca să facă între dânșii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioșilor Săi.

PSALMUL 150

 
Aliluia

1. Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui; lăudați‑L pe El întru tăria puterii Lui.

2. Lăudați‑L pe El întru puterile Lui; lăudați‑L pe El după mulțimea slavei Lui.

3. Lăudați‑L pe El în glas de trâmbiță; lăudați‑L pe El în psaltire și în alăută.

4. Lăudați‑L pe El în timpane și în horă; lăudați‑L pe El în strune și organe.

5. Lăudați‑L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați‑L pe El în chimvale de strigare.

6. Toată suflarea să laude pe Domnul!

DUPĂ A DOUĂZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 6‑lea:

Plinirea tuturor bunătăților Tu ești, Hristoase al meu; umple‑mi de bucurie și de veselie sufletul și mă mântuiește, ca un mult‑Milostiv.

Slavă...

De am și greșit, Dumnezeule, Mântuitorul meu, înaintea Ta, dar alt Dumnezeu afară de Tine nu știu și la milostivirea Ta nădăjduiesc. Primește‑mă, dar, pe mine, cel ce mă întorc, Milostive Părinte și Fiule Unule‑Născut și Duhule Sfinte, ca pe fiul cel pierdut și mă mântuiește!

Și acum...

Altă scăpare și sprijin tare afară de tine nu știu, Stăpână! Deci, ca ceea ce ai îndrăzneală către Cel ce S‑a născut din tine, ajută‑mi și mă miluiește pe mine, robul tău!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul, și‑mi iartă mie, nevrednicului robului tău, câte Ți‑am greșit în toată vremea vieții mele până acum și orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără de voie, cu lucrul sau cu cuvântul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotință sau din înfumurare, din multă trândăvie sau din lenevie: ori de m‑am jurat pe numele Tău cel sfânt, ori de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul meu, ori de am ocărât pe cineva, ori de am năpăstuit, sau am întristat, sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m‑am desfrânat, sau am mințit, sau am mâncat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a năzuit la mine l‑am trecut cu vederea, sau pe vreun frate l‑am necăjit și l‑am amărât, sau stând la rugăciune și la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăți; sau m‑am desfătat peste cuviință, sau am râs nebunește, sau am spus glume, sau m‑am trufit, sau la măriri deșarte m‑am gândit, sau la frumusețe deșartă am privit și m‑am biruit de ea, sau am bârfit, sau m‑am lenevit la rugăciune, sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deșarte am grăit, sau altceva rău am făcut, sau acestea toate și mai mult decât acestea am făcut și nu le mai țin minte, miluiește‑mă, Doamne, și mi le iartă toate, ca un bun și de oameni iubitor, ca în pace să adorm și să dorm, cântând, binecuvântând și slăvindu‑Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh. Amin.

PSALMUL NECANONIC 151

1. Mic eram între frații mei și tânăr în casa tatălui meu; pășteam oile tătălui meu.

2. Mâinile mele au făcut harpa și degetele mele au întocmit psaltirea.

3. Și cine va vesti Domnului meu? Însuși Domnul, Însuși va auzi.

4. El a trimis pe îngerul Lui și m‑a luat de la oile tatălui meu și m‑a uns cu untdelemnul ungerii Lui.

5. Frații mei erau buni și mari și nu a binevoit întru dânșii Domnul.

6. Ieșit‑am în întâmpinarea celui de alt neam și m‑a blestemat cu idolii lui.

7. Iar eu, smulgându‑i sabia, i‑am tăiat capul și am ridicat ocara de pe fiii lui Israel.

SFÂRȘIT ȘI LUI DUMNEZEU LAUDĂ!