Ce carte minunată este Psaltirea!

E timpul Postului Învierii, când tot creştinul adevărat îşi vede de cele sufleteşti. Acum este în special vremea „cesurilor” şi „Psaltirii”. Ce carte minunată este Psaltirea! Cea mai minunată carte de rugăciuni, pentru toţi oamenii şi pentru toate vremile. În foaia «Oastea Domnului» am început o şcoală nouă, cu învăţături pentru înţelegerea grea şi adâncirea Psalmilor.
Eu am şi o datorie să fac acest lucru!


Mama mea a murit, când aveam doar şapte anişori. Parcă şi acum o văd cum, în ziua din urmă a vieţii sale, m-a chemat la pieptul ei de mamă şi, sărutându-mă pentru cea din urma oară, mi-a dat şi mi-a lăsat ca moştenire o carte veche, legată în table de lemn. Mai târziu, am aflat că mama mi-a lăsat Psaltirea ei. Multă vreme n-am înţeles darul şi moştenirea mamei. Ba, după ce m-am dus la şcoală şi m-am făcut domnişor, îmi era şi ruşine de această carte veche şi am aşezat-o dedesubtul cărţilor mele, ca să n-o vadă nimeni.

Astăzi însă înţeleg pe mama şi darul ei. Scumpa mea mamă era frământată de grija sufletului meu. Simţea că are să-şi închidă aripile ei sufleteşti de mama şi mult se va fi frământat până-şi vas fi zis: „Să-i las Psaltirea mea, micuţului meu,ca să-l îndrepte, când va fi mare, pe căile Domnului”. Astăzi înţeleg deplin ce moştenire scumpă mi-a lăsat mama: „credinţa”.

Psaltirea mamei am scos-o acum dedesubtul cărţilor mele şi am pus-o deasupra, în fruntea lor, dându-mi seama că toate cărţile şi toată învăţătura mea n-ajungeau nimic, dacă, pe lângă ele, n-aş fi avut şi n-aş avea credinţă în Dumnezeu.
În ceara moale a inimii mele, mama a apăsat slovele credinţei. Acum, tu, mamă dragă şi scumpă, dormi în pace! Psaltirea ta m-a îndreptat pe căile Domnului şi slovele credinţei s-au întipărit pentru totdeuna în inima mea.

Dar, faţă de darul mamei, eu am şi o datorie. Să-l vestesc şi eu altora. Înainte de a închide ochii, trebuie să fac şi eu ceea ce a făcut mama mea faţă de mine. Să spun şi eu altora ce dar scump este Psaltirea şi să ajut aflarea comorilor sufleteşti din ea.

Ajută-mi, Tu, Doamne, în lucrul acesta! Amin.

Părintele Iosif Trifa
(Articol scris şi publicat pentru Postul Învierii din anul 1930)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Locul I / proză: Cea mai frumoasă colindă

Imagine
  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   Așa cum noi mai obișnuim să ducem daruri unui prieten la ziua lui de naștere, în cer s-a pus problema între îngeri să dăruiască Mântuitorului un dar mai special. Și s-au sfătuit cu toții că ar trebui să fie ceva de pe pământ, de vreme ce Pruncul Hristos S-a Întrupat pentru mântuirea neamului omenesc. Și cum îngerii slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, s-au hotărât să caute cea mai  mai frumoasă colindă de pe pământ... Au întrebat pe Maica Domnului cum să o găsească și au hotărât să trimită în căutarea ei pe îngerul cel mai priceput în muzică. S-a dus și a început să viziteze cei mai renumiți compozitori, muzicieni, profesori de muzică, teoreticieni, dar niciunul dintre ei nu au putut reda cea mai frumoasă colindă, care să îmbine atât de armonios textul cu melodia... În noaptea în care răsuna văzduhul de colinde, colinda și îngerul fiecare fereastră alături de colindători, nădăjduind că o va găsi până la
Citiți mai multe

Premiul III / Poezie: Zaheu

Imagine
  CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023 Mi-am dorit să fiu mare-n ochii lumii și m-am trezit târându-mi sufletul lipit de lucruri trecătoare, prin birouri, peste covoare persane, prin bălți de batjocură și cuvinte lingușitoare, prin celula singurătății mele, tapetată cu valute internaționale...   De aceea, caut un dud!   Unul mic, crescut anapoda, să mă pot urca-n el în genunchi, dar suficient de puternic ca să-mi suporte rușinea –   și suficient de mare, ca urcând pe el, să pot privi dincolo de pădurea de coate și picioare, dincolo de sufletele goale și de existența-mi dezgustătoare.   Caut un dud cât o scară – pe care Viața coboară. Autor:  ESZTER JÁRFÁS-FEHÉR / HĂRȚĂU, jud. Mureș  
Citiți mai multe

Premiul I / Poezie: În ceas târziu de noapte

Imagine
CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ / ESEU ”TRAIAN DORZ” – Ediția a V-a –  2023   În ceas târziu de noapte când liniştea coboară Când cerul plin de stele mi-e leagăn de culori, Te-aştept, Iisuse, Dulce a nu ştiu cât-a oară Să vii aici în taină, la mine să cobori.   Trimite peste mine, din Duhul Tău putere Înţelepciune sfântă în ceea ce gândesc, Şi har ceresc revarsă, şi dulce mângâiere Desprinde-mă o clipă, de tot ce-i pământesc!   Şi-atunci, când iau condeiul s-aştern pe foaia albă Vreau, doar a Ta frumseţe în versul meu s-adun, Iar mâine... el să zboare şi ca pe-o floare dalbă La cât mai multe inimi cu drag aş vrea să-l pun.   Prin el, să duc iubire, tărie şi putere În fiecare casă, la orice muritor, Să vadă-n el, pe Tine, Cerească Mângâiere Să simtă-n el mireasmă, de pace, şi de dor.   Să storc cu bucurie o lacrimă fierbinte Din inima de piatră, din sufletul uscat, Să leg cu el o rană, să mângâi un părinte Să-ntorc n-apoi acasă pe fiul ce-a plecat!   Şi-atunci când îmi vei cere t
Citiți mai multe